Cu bicicleta în mașină, cu mașina prin Europa

Hotărâți să ne bucurăm cu adevărat de natura Europei Occidentale și să savurăm peisajele sale superbe, eu și soțul meu am ales o vacanță cu mașina și un traseu spectaculos pentru concediul din vara aceasta. Întrucât cei mici nu au drept de vot, întreaga responsabilitate a căzut pe umerii noștri. Așa că ne-am ales să străbatem mai multe destinații într-un singur sejur. Un traseu magnific și pitoresc în trei dintre cosmopolitele țări europene, Elveția, Franța și Italia. Am pus în portbagaj trolere, genți, sacoșe, cutii, cutiuțe...

Cei mici, aflați la vârsta explorărilor, a curiozităților maxime, și-au spus clar și răspicat punctul lor de vedere: „Noi nu melgem cu voi dacă nu ne puneți și bicichetele în mașină!”

„Bună idee, a conchis soțul ca un mare gânditor. O idee grozavă, mai ales că după ce vedem Geneva, aș vrea să vizităm împrejurimile lacului Leman, „marea din Alpi”, așa că vom lua cu noi bicicletele... ale noastre și ale copiilor...”

„Hei, visătorule, uiți că nu avem niciun fel de accesoriu auto... Unde vei transporta bicicletele?”

„Pentru asta am avea nevoie doar de un cârlig de remorcare și un suport biciclete... Și nu este cel mai greu sau cel mai scump lucru! Ajută-mă și tu măcar cu o căutare pe Google.”

Zis și făcut!

La magazinul online AutoGedal am găsit o gamă variată de suporturi pentru biciclete cu prindere pe cârlig de remorcare Vw Golf VI. Din reviewurile cumpărătorilor am aflat că este cea mai eficientă metodă de transportare a vehiculelor pe două roți. În funcție de necesități există suporturi pentru prinderea a 2, 3, sau 4 biciclete.

Îi citesc,

„Avantajele unui suport de bicicletă

Lipsa unui suport de biciclete ar face imposibilă utilizarea portbagajului mașinii pentru depozitarea genților de călătorie, pentru că acesta ar fi deja plin cu bicicletele pe care îți dorești să le transporți. Mai mult decât atât, siguranța pasagerilor ar fi pusă în pericol în timpul deplasării autoturismului, în lipsa unui suport care să asigure prinderea eficientă a bicicletelor, eliminând astfel posibilitatea rănirii celor aflați în mașină, în cazul unei frânări bruște.Modelele de suport pentru biciclete pe care le poți comanda de pe această pagină presupun prinderea acestora de cuiul de remorcare al mașinii. Acest sistem este unul mult mai avantajos decât modelul clasic, cel cu prindere pe plafonul mașinii, pentru că un suport de bicicletă pe cârlig nu va afecta în niciun fel aerodinamismul autoturismului și nu va împiedica trecerea autovehiculului prin zone limitate ca spațiu, așa cum ar putea fi o trecere printr-un pasaj sau pe sub un pod. Vei avea acces la portbagaj în orice moment al călătoriei tale prin simpla rabatare a suportului de biciclete.Atunci când nu mai ai nevoie de el, suportul de biciclete poate fi pliat și depozitat cu ușurință, ocupând un spațiu limitat”,

iar după încântarea din privirea lui, îmi dau seama că am primit încuviințarea de a comanda cele două accesorii.

Într-adevăr, soțul meu a avut cea mai bună idee cu transportul bicicletelor, pe care le vom folosi „la greu” când vom traversa Franța.

Din Chamonix, trecând de Thonon-Les-Bains, vom străbate Tunelul Mont Blanc, construit în cea mai înaltă zonă a Alpilor și lung de peste 11 km. Drumul acesta ne va duce direct în Italia, în Valle d'Aosta, unde în faimoasa stațiune Courmayeur, cel mai înalt punct din Europa, situată la 4810 metri altitudine, vom avea iarăși ocazia de a folosi bicicletele.

Vom coborî în Torino și apoi în Savona, unde ne vom plimba pe falezele stâncoase și orașele pitorești din Riviera di Levante și portul La Spezia.

Faptul că ne vom putea bucura îndeaproape de peisajele minunate ale Europei Occidentale ne dă o stare inexplicabilă de bucurie atât nouă, cât și celor mici.

Nu ne mai rămâne decât să așteptăm nerăbdători curierul cu accesoriile auto de la AutoGedal, și apoi... să pornim la drum!

Voi ați luat bicicletele cu voi în concediu? Dacă da, ce fel de accesorii auto ați folosit?

Articol scris pentru proba nr. 13 la SuperBlog 2019.

Patru decenii de stil

Privind înapoi peste umăr la cei 40 de ani de modă personală, realizez că niciodată nu mi-au plăcut hainele frivole, vulgare, care frizează bunul-simț.

În anii 70 moda a fost puternic influențată de muzică. Amestecuri de hippie, disco, pantaloni evazați, blugi, printuri florale, cămăși cu franjuri, moda de atunci nu m-a afectat în niciun fel pentru că eram încă un copil. Majoritatea timpului mi-o petreceam îmbrăcată în uniforma școlară care era una și aceiași pentru toți „pionierii” patriei. 

Pe vremea aceea, și chiar mai târziu, în anii 80-90 nu existau rivalități sau invidii iscate de piesele vestimentare, pentru că toată lumea arăta la fel... Noi, fetele, purtam un sarafan albastru peste o cămașă bleu sau albă, pantalon sau dres, iar ca încălțăminte de damă, o pereche de espadrile sau balerini erau socotite lux, pentru că mult mai la îndemână erau tenișii sau bascheții chinezești.

Iată-mă îmbrăcată într-o astfel de ținută, elevă fiind în școala generală (foto 1).

Apoi au venit anii de liceu, unde nu am făcut decât să schimb o uniformă cu alta. Stilul mi se cizelase nițel, în sensul că sarafanul negru urmărea linia corpului, strâmtat de mine, bineînțeles, iar la școală nu-mi lipseau șosetuțele albe. Începusem să ies în lume și garderoba mea se mărea cu rochii, fuste, topuri. Anii 80 au stat sub spiritul nonconformismului, iar lumea fashion gravita în jurul unor simboluri americane precum Madonna, Brooke Shields, Olivia Newton-John. Apăruseră colanții, tricourile supradimensionate cu un umăr gol, mânecile „trei sferturi”... Coafura era și ea mai amplă, cu volum. Am început să mă machiez discret și să ador tocurile. Micuță de statură și slăbuță, îmi plăcea să ies în evidență prin încălțăminte. Îmi plăceau la nebunie pantofii colorați, extravaganți, țipători, cu tocul cui. De la 20 până spre 45 de ani, nu am purtat mai mult de două-trei ori pantofi cu tocul jos. Îmi amintesc că aveam o

singură pereche de adidași de damă originali, pe care am purtat-o extrem de rar timp de vreo 10 ani, în excursii la munte...  Și la plajă eram în stare să merg încălțată în tocuri.

Printre preferințele mele și-au făcut loc hainele în culori vii, aprinse. Roșul, rozul, portocaliul, movul erau nuanțele predominante. Nu înțelegeam cum poate o fată tânără să se îmbrace în maro sau bleumarin... 

Anii 90 au venit cu studenția la pachet. Stilul hip-hop cu blugi și geci de piele au dictat noul trend în modă. M-am aliniat și eu startului. Jeanșii obișnuiți și cei mulați au fost piesele de rezistență din acea perioadă. Mulți și colorați, într-o varietate de croieli, îi purtam cu tricouri nepretențioase, cămăși sau blazere elegante. Am purtat blugi „la greu”, parcă presimțeam că va veni o vreme în care le voi duce dorul! Nonconformistă, căutam distracția în orice, și asta se vedea și în ținutele mele. 

Pe la vreo 30 de ani am descoperit deux-piece-urile. Maturitatea din buletin s-a strecurat și în garderobă. Lucrurile au început să se așeze în viața mea, m-am căsătorit, a apărut fiică-mea... Kilogramele s-au acumulat unul după altul ca într-un coșmar fără sfârșit. Fiecare an care a trecut de atunci a lăsat în urmă-i câte o amintire ... cu greutate! Locul hainelor elegante, frumos colorate a fost luat de piese largi, impersonale, triste, care să mă facă neobservată. Nimic nu-mi vine bine, nicio piesă vestimentară nu mă mulțumește pe deplin. Acum nu mai pot purta tocuri nici la evenimente, așa că m-am reorientat spre pantofi cu talpa joasă sau ortopedică, cât mai moi și comozi. Într-o astfel de căutare am dat peste un site, Answear se numește, unde am găsit aproape tot ce-mi doresc. Haine originale de la branduri de top, cu stil și foarte drăguțe. Parcă mi-a revenit cheful să mă aranjez și să îmbrac ceva de calitate. Cine a spus că plinuțele nu sunt cool?

Voi ce stil preferați în materie de îmbrăcăminte și încălțăminte?

Fotografii: arhiva personală, Answear.ro.
Articol scris pentru proba nr. 12 a SuperBlog 2019.

Alfabetul vitaminelor

Pentru ca un organism să fie sănătos și să funcționeze la capacitate maximă are nevoie de carbohidrați, proteine, grăsimi, fibre, potasiu, vitamine și minerale.
Vitaminele sunt compuși organici complecși, biologic activi, indispensabili organismului. Cea mai mare parte a vitaminelor nu poate fi produsă de organism, deci acestea trebuie luate din alimente sau suplimente alimentare.
În funcție de solubilitatea lor, vitaminele sunt de două feluri: solubile în grăsimi și solubile în apă. Ele intervin direct în reglarea metabolismului. Un corp sănătos are nevoie de ambele tipuri.
Putem organiza vitaminele în ordine alfabetică, dar într-un alfabet mai scurt: A, B, C, D, E, K.
Astfel, pornind de la literele numelui meu, ca într-un joc, voi încerca să regăsesc în el următoarele litere ,,vitaminizate”: GLODEANU VERONICA.
În rândurile de mai jos vă voi povesti ce rol au jucat fiecare din aceste vitamine în menținerea sănătății organismului meu.

Astfel, vitamina A are un rol esențial în multiplicarea celulelor sănătoase și este foarte importantă pentru sănătatea ochilor și a pielii. Se găsește în fructele galbene - morcov, dovleac, cartof - în spanac sau ficat, în produsele lactate, linte sau ouă. Pe la 18 ani, m-am confruntat cu o problemă a vederii și pe lângă ajutor medical specializat am urmat și o cură de morcov, în toate stările: crud, piure, suc. M-am simțit excelent și nu am mai avut astfel de necazuri.

Vitamina D ajută la absorbția calciului în organism și este esențială dezvoltării sistemului osos și muscular. Mai este denumită și „vitamina soarelui”, deoarece expunerile la soare din timpul verii sunt o sursă garantată de vitamina D. Se găsește în pește, ficat, produse lactate. În urmă cu doi-trei ani m-am confruntat cu dureri îngrozitoare de picioare, în special ale genunchilor. La recomandarea medicului, am făcut un set de analize și s-a constatat că aveam o lipsă masivă de vitamina D, care s-a remediat prin suplimente alimentare.
Vitamina E este responsabilă de formarea globulelor roșii din sânge, se folosește în tratamentul distrofiei musculare, al insuficienței cardiace și al acneei. Mai este denumită și „vitamina fertilității” și o fi mit, o fi adevăr, dar eu am rămas însărcinată la 33 de ani după o cură prelungită de vitamina E.
Vitamina C este cunoscută sub denumirea de vitamina antiscorbutică, rolul acesteia fiind de protecție a organismului în fața infecțiilor. Este un puternic antioxidant, iar ca surse principale amintim fructele acrișoare: citricele, kiwi, cătina, legumele verzi, etc.
Dacă pe celelalte vitamine le-am folosit episodic, pot să mă laud cu vitamina C pe care o folosesc la fiecare schimbare de anotimp. Mă ajută să mă protejez de viroze și de răceală, mărind capacitatea imunologică a organismului. Este un produs care nu trebuie să lipsească din nicio casă, util tuturor membrilor unei familii, de la tineri la bătrâni.

Aliatul meu de nădejde în procurarea suplimentelor alimentare este Farmacia La Preț Mic, o farmacie online, cu prețuri prietenoase și produse sănătoase. Îmi place mai ales pentru că aici găsesc produse uzuale, cum ar fi vitaminele, la preț mic. Tot de aici îmi procur și alte medicamente care pot fi eliberate fără rețeta medicului.

Voi ce vitamine consumați? Cât de des și în ce situații?
Articol scris pentru proba nr. 11 a SuperBlog 2019.

Dăruiește bucurie cu e-mark

Septembrie, luni, 12.
Ora 9. Intru în curtea școlii și am un nod în gât cât parâma unui vapor acostat la mal.
În fața mea o mare de copii și părinți, agitație, freamăt, zumzet...
Mă gândesc că nu a trecut prea mult timp de când am avut și eu asemenea început: ghiozdan, flori, inima cât un purice... Ca înălțime nu mă deosebesc prea mult din mulțimea de copii.
Dar acum sunt de cealaltă parte. Inedit. Fascinant. Trec prin marea de copii și părinți și mă întreb care dintre ei vor fi elevii mei? Cu cine dintre părinții din marea aceea de oameni voi colabora pe viitor?

După cuvântul domnului director care a deschis noul an școlar, mă îndrept către sala mea de clasă, pe care o aranjasem încă de ieri, nerăbdătoare să-mi primesc micuții învățăcei.
La ușa clasei deja mă așteaptă o bunică cu nepoțelul și două mămici cu fetițele de mână.
M-au întrebat dacă eu sunt noua învățătoare. „Dacă sunteți de la clasa a II-a B, da.” Și i-am poftit în clasă. În câteva minute întreaga sală de clasă s-a umplut de copii și părinți. Am emoții, deoarece acești copii au avut o altă învățătoare, care la finalul clasei a I-a s-a transferat în alt oraș. Mă gândesc că sunt încă atașați de cea care le-a pus pentru prima dată stiloul în mână și că nu mă vor accepta prea ușor...

Nu. Toți mă primesc zâmbind, cu flori în mână, curioși să o cunoască pe „domnișoara învățătoare”.
Faptul că-mi oferă flori nu are nimic de-a face cu ideea de „a se pune bine cu mine”, ci mai curând o consider o dovadă de încredere în mine.
Dar nici eu nu am stat degeaba ieri, ci le-am pregătit o mică surpriză fiecăruia în parte. Am pregătit creionașe de scris colorate diferit, în culori vesele: galbene, verzi, roz, roșii, albastre, cărora le-am atașat un mesaj ,,Mult succes în clasa a II-a” și pe care le-am așezat împreună într-un suport. Fiecare copil când vine la catedră să facem cunoștință, își alege un creion din suport.
Iar pe banca fiecăruia îl așteaptă un post-it inscripționat cu „Bine ai venit în lumea magică a învățăturii!”.

Tot acest „aranjament” nu m-a „costat” prea mult timp, vreo 5-10 minute, în care m-am jucat cu e-mark-ul Colop.
Ce este un e-mark?
Un produs revoluționar, care a cucerit întreaga lume. Un dispozitiv electronic de marcare mobil care permite crearea și modificarea amprentelor proprii prin intermediul unei aplicații pe un PC sau un dispozitiv mobil și imprimarea acestora printr-o simplă mișcare laterală, pe diverse suprafețe.
Pe scurt, o ștampilă electronică.
Folosind coli de etichete adezive Colop, e-mark se poate folosi pe sticlă sau metal, devenind astfel un instrument de organizare perfect pentru birou, oferind oportunități excelente de personalizare. E-mark Colop oferă modele nelimitate de imprimare care includ text, imagine, logo companie, generează coduri de bară, dată, funcție de numerotare.
Premiat în 2019 la prestigiosul concurs Red Dot Design, e-mark este disponibil și în România, alături de Suedia, Austria, Elveția și Germania. Este mai mult decât o ștampilă. Este distracție, deconectare, joacă, divertisment, relaxare.
Eu i-am testat funcția de „generator de bucurie”...

Articol scris pentru proba nr. 10 la SuperBlog 2019.

Din experiența testărilor mele: mierea de mană și bomboanele cu eucalipt sau anason de la Apidava

În cadrul campaniei de testare inițiată de Brander și Apidava, am primit un pachețel cochet și mai ales sănătos compus dintr-un borcănaș de 275 g miere de mană Roua Florilor Premium și două pungulițe de 70 g cu bomboane cu eucalipt și respectiv cu anason, ambele sugar free, împreună cu o cărticică „Povestea unui fagure de miere” de Leon Magdan.
M-am bucurat foarte mult, mai ales că vine frigul, din cauza căruia mereu îmi fac griji pentru sănătatea mea. Chiar mă gândeam că datorită consumului produselor de mai sus, voi fenta cumva vaccinul antigripal.
De circa o săptămână, în fiecare zi, am început să consum câte o linguriță de miere de mană pe stomacul gol,  și constat că senzația de disconfort din gât a început să se amelioreze.
Soțului i-am dat în schimb bomboanele cu eucalipt, deoarece el nu poate

consuma miere pentru că are diabet tip II, iar pentru fiică-mea am păstrat bomboanele cu anason, care sper să-i placă. Dacă nu, le împart cu soțul, că sigur vom avea nevoie la cât suntem de sensibili la frig.
Am citit despre mierea de mană câteva chestii foarte interesante pe care le împărtășesc cu voi.
De exemplu, știați că mierea de mană nu este produsă din nectarul florilor, ci albinele colectează mana (o substanță dulce, lipicioasă secretată de niște insecte mici din familia afidelor) de pe frunzele, tulpinile și ramurile coniferelor și foioaselor? Lipsa nectarului din flori, determină albinele să culeagă orice substanță dulce, inclusiv mana.
În general, mierea de mană are o consistență fluidă, iar culoarea sa poate fi brună, cu nuanțe verzui, roșiatice sau negricioase, în funcție de conținutul

său. Cea primită de mine are o culoare negricioasă.
Ca gust, este diferită de mierea din flori. Mie mi s-a părut că aduce cumva cu caramelul. Mierea de mană conține substanțe antioxidante (fenoli, flavonoizi) și de 5 sau chiar 10 ori mai multe săruri minerale decât alte tipuri de miere. Este extrem de recomandată consumului uman, fiind un puternic antibactericid și un stimulator al sistemului imunitar.
Despre frunzele de eucalipt se știe că tratează afecțiunile respiratorii. Acestea (frunzele) conțin un ulei volatil care are în compoziție taninuri, rășini, flavonoizi, cu proprietăți antiseptice, expectorante pentru aparatul respirator. Așa că bomboanele cu eucalipt de la Apidava sunt fix pentru combaterea durerilor în gât și a nasului înfundat.
Celelalte bombonici, cele cu anason, sunt recomandate atât în cazul

afecțiunilor respiratorii, cât și pentru cele digestive, așa că sunt foarte potrivite pentru cei mici.
Așa că, dragi mămici, decât să le dați puiuților voștri fel de fel de dulciuri nocive, de ce nu mai bine bombonicile de la Apidava, care aduc atâtea beneficii organismului copiilor? Acestea pot fi achiziționate online de pe www.honey-land.net, dar și din diferite alte magazine online sau fizice, care comercializează produse apicole naturale, cum ar fi Farmaciile Bebe Tei, magazinele tip plafar Floare de Colț și RemediaVert.

Voi ați încercat până acum vreunul din produsele Apidava?

Faith, Love, Hope

Motto: „Îmi place ca o bijuterie să poată spune o poveste. Pentru mine acest lucru e mai important decât orice nume, marcă sau etichetă.” Nikki Reed

Privesc la brățara de la încheietura mâinii și brusc mă năpădesc amintirile.
Îmi amintesc ziua aceea de primăvară timpurie, ce arăta mai degrabă a zi de iarnă întârziată. Împlineam 17 ani, dar nu simțeam entuziasmul aniversării pentru că lipsea ceva. De fapt, cineva. Tu. Îmi telefonasesi și cu scuzele de rigoare bla, bla, îmi spusesei că nu poți ajunge, deoarece pe noi ne despărțeau 300 de kilometri și-o mare de oameni. M-am întristat subit, atunci. Mi-aș fi dorit să îmi fii alături în acea zi a independenței mele, mă rog, o independență creată mai mult de mintea mea, pentru că material și financiar tot sub oblăduirea și supravegherea alor mei eram. Știi cât de singură și ne-iubită m-am simțit atunci când mi-ai spus că nu poți ajunge? Mi-am înfrânt lacrimile care erau gata să izbucnească și m-am consolat cu gândul la vacanța de primăvară în care sigur aveai să vii la mătușa ta.
Ar fi trebuit să mi se pară suspect acel ,,nu pot ajunge”, sec, trântit ca o palmă rece pe un obraz înfierbântat.
Dar cu atât mai mare a fost surpriza, seara, când te-am văzut în capătul scărilor, emoționat cu buchetul de flori în mână. Abia, atunci am dat voie lacrimilor să curgă... Iubitul meu, mi-ai făcut ziua aceea atât de frumoasă!
Îmi amintesc cum ușor ți-ai strecurat mâna în buzunarul hainei și mi-ai întins o cutiuța mică inscripționată cu litere argintii. Acel La mulți ani scris pe căpăcel mi s-a părut, și încă îmi pare, cea mai prețioasă urare care mi-a fost adresată vreodată.  Înăuntru era brățara charm cu cinci talismane la care visasem de atâta timp și pe care tu îți cheltuiseși toate economiile tale de licean.
Nu cred să mai fi simțit de atunci o bucurie așa intensă, deplină, curată.

Charmurile erau fascinante! Trei dintre ele, din argint 925 bătute în cristale de zirconiu și inscripționate cu mesajele - predestinate, parcă - Faith, Love, Hope, au prevăzut de atunci itinerarul poveștii noastre de dragoste.
Mi-am promis atunci că indiferent pe ce cărări mă va purta viața, eu voi purta mereu brățara ta.
Cât de fericită am fost în seara aceea și în cei doi ani care au urmat, nu-ți pot descrie! Trăiam prin tine și pentru tine. Visam o tinerețe petrecută alături de tine, dar nu învățasem încă nimic despre efemeritatea visurilor!
Mi-ai spus mai târziu că nu ne potrivim, că suntem firi diferite și mi-ai frânt inima plecând... Am învățat să trăiesc fără tine... pentru că nici cu tine nu aș fi putut trăi. Pentru că tu o iubeai pe ea. Cu mine doar ai mimat iubirea...
Privesc cu atenție charmurile... sunt la locul lor pe brățara primită în dar de la tine. Doar tu nu mai ești. Rectific, nu mai ești al meu.
Simt un nod de lacrimi în gât, care nu-mi dă voie să respir... Mi-e somn și aș vrea să adorm, poate, poate, îmi vei apărea în vis... Mi-e dor...

Articol scris pentru proba nr. 9 la SuperBlog 2019.

Cum să construiești ieftin în 2019

Priveam tăcută cum dinții buldoexcavatorului mușcau nemiloși din pereții căsuței vechi. Mă încăpățânam să stau neclintită, în mijlocul zgomotului asurzitor și a prafului înecăcios care se înălța în văzduh. Cărămizile dezgolite, asemeni unor răni sângerânde, își plângeau durerea în soarele dimineții.
Bucăți subțiri de cercuială, ca niște degete întinse a ajutor, se iveau din grămezile mari de moloz. Într-un colț mai depărtat al curții, pe un scaun de lemn, bunica își ștergea cu un colț al basmalei, ochii înlăcrimați. Privea cu jale, cum toată truda și agoniseala tinereții ei, se dezintegra în câteva ceasuri.
- Îți pare rău de căsuță, mamaie?
- Îmi pare, mumă, îmi pare... Cum să nu-mi pară? Că aici s-a petrecut toată viața mea, cu bune și cu rele: aici mi-am născut copiii și i-am crescut. Uite, acolo în colțul dinspre sobă aveam leagănul în care a stat taică-tu și unchiu-tu. La fereastra dinspre stradă aveam masa, iar mai încolo era patul în care dormeam toți patru, când erau copiii mici. Mai apoi, când s-au mărit, s-au mutat amândoi în odaia de la drum, că de, le era mai ușor să se furișeze sara din casă și să plece prin sat, după fete...
Și ochii bunici mijiră a râde.

- Mamaie, câți ani avea căsuța asta?
- Dumnezeu mai știe, mumă. Păi, să socotim. Am pornit-o cu un an înainte de a se naște tac-tu. Toată vara aia am cărat bârne și grinzi pentru coperiș, și lemne subțiri de alun pentru cercuială din pădurea Brătuii. Aveam doi boi bătrâni pe care mi-i dăduse taica de zestre și cu ăia am cărat zece-douăj' de care de lemne. Iar cărămida am tocmit-o de la țigani cărămidari. Își făcuseră șatră în Cioiană, lângă apă și toată vara aia au făcut la cărămidă pentru casa asta. Apoi, spre toamnă, tataie-tu împreună cu taica, Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi, au plecat cu două care trase de boi, tocmai la târgul de Vinerea Mare din Filiași și au adus de acolo tablă galvanizată pentru coperiș... O săptămână au făcut dus-întors.
- Doamne, mamaie, dar greu ați mai construit-o!
- Greu, maică, greu... Că atunci nu erau depozite materiale de construcții, nici magazine și nici mașini să le aducă la fața locului ca acum... O vară ș-o toamnă am tot strâns la materiale, iar în primăvară am pornit construcția, iar mai spre toamnă am isprăvit-o...
Numa' bine că în iarnă s-a născut taică-tu și ne-a prins și pe noi zăpada în casă nouă. Am avut și noi casă și masă și un căpătâi unde să punem capul să ne odihnim. Acolo ne-am crescut copiii, cu trudă, maică, cu muncă multă și odihnă puțină. Dar nu-mi pare rău de nimic, asta a fost viața care mi-a dat-o Dumnezeu și nu mă plâng...
- Mamaie, știi... eu nu mă simt bine deloc că trebuie să demolăm căsuța ta pentru a construi eu alta...
- Nu, maică, nu trebuie să-ți pară ție rău. Casa asta, ca orice lucru din lume, și-a trăit traiul... Acum e timpul pentru ceva nou, frumos... Dar tu, maică, cum vrei să-ți faci căsuța ta?
- Hai, mamaie la măsuța de la umbra nucului, să-ți arăt, că am laptopul cu mine... Uite, eu deja știu ce am de făcut. Nu mai alerg prin depozite și hipermarketuri după materiale de construcție. Am găsit o casa de comenzi, Vindem Ieftin, unde lucrează 18 consultanți de vânzări; eu îmi aleg unul și îi transmit necesarul de materiale, iar el cu lista mea în mână găsește cele mai ieftine produse, ocolind importatorii și distribuitorii, fără costuri de depozitare și manipulare. Astfel, scurtează drumul până la mine.

- Adică, cum, maică? Tu stai colea la umbră și ei îți aduc țiglă metalică și plasă sudată?
- Exact, în timp ce eu stau la taclale cu matale, ei caută materiale de construcții online pentru mine. Cele mai bune și ieftine oferte! Scutesc timp și bani.
- Maică, să nu te rupă ăștia de bani! Că socoteala de acasă nu se aseamănă cu aia din târg...
- Mamaie, dacă îți spun că tot ei îmi dau și bani, mă crezi?
- Cum așa?
- Bine, filmez când vine marfa la mine și primesc 100 de lei!
- Minune mare, maică! Păi, să fi fost ăștia și pe vremea mea tare bine mai era!

Aceasta este povestea scrisă a căsuței bunicilor mei și cea nescrisă a căsuței mele. Curând, cei de la Vindem-ieftin.ro mă vor ajuta s-o aduc în fața voastră.
Îmi voi împlini visul tainic de a avea și eu locșorul meu, cald și primitor, unde să-mi cresc copiii și să-mi împlinesc menirea pe acest pământ, cum ar zice bunica. Pentru că orice s-ar spune, o casă îi definește pe cei care stau în ea. Fie că e mare, impunătoare sau micuță și cochetă (așa visez eu căsuța mea!), o casă spune întotdeauna o poveste.
Voi ce peripeții ați trăit în aventura construirii unei case?

Articol scris pentru proba nr. 8 la SuperBlog 2019.

Arhitectura-poezia formei

Știință și artă deopotrivă, arhitectura a fost prezentă în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri. Și istoria nu uită să ne reamintească acest fapt. Piramida lui Keops, Grădinile Semiramidei, Templul Dianei din Efes, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rhodos, Farul din Alexandria sunt șapte edificii remarcabile care datează din antichitate, fiind socotite cele șapte minuni ale lumii. Frank Lloyd Wright spunea că „Mama artei este arhitectura. Fără o arhitectură proprie nu avem un suflet al propriei noastre civilizații.” După acest dicton pare a se ghida și https://www.aia-proiect.ro/ un birou de arhitectură modern, online, care pune la dispoziția clienților o gamă completă de servicii de proiectare rezidențială completă.

Fie că-ți dorești documentații urbanistice (PUG, PUZ, PUD), evaluări imobiliare, proiecte de case simple, cu mansardă sau proiecte case cu etaj, colectivul de la AIA Proiect va fi la datorie cu abnegație, inspirație și talent punând pe hârtie cele mai inovative idei în materie de proiectare.

Îmi vei spune că oricine poate pune o cărămidă una peste alta și să rezulte o construcție. Te contrazic. Un arhitect este de fapt, un poet. Pentru că amândoi, poetul și arhitectul, știu și pot să transmită o emoție. Un poet potrivește cuvintele și le dă un sens, creând o poezie minunată, în timp ce altcineva, cu aceleași cuvinte scrie o inepție. Așa și cu arhitectul.  Cu aceleași materiale el poate crea o construcție uimitoare, care îți taie respirația, în timp ce altcineva cu aceleași materiale construiește o clădire comună, neinteresantă.
Un arhitect transformă un vis într-o casă, îl materializează și îl transformă într-un spațiu de locuit minunat.
Se spune că pentru a marca trecerea ta prin lume este necesar să faci trei lucruri : să plantezi un pom, să construiești o casă și să crești un copil.
Să alegi un pom pe care îl sădești într-un loc potrivit, ca mai apoi să-l ții drept din tulpină și să-i dirijezi creșterea, nu este cel mai greu lucru. Cu copilul e mai dificil, ca să-i asiguri o dezvoltare sănătoasă, fizică și psihică, trebuie depus un efort considerabil. Dar despre asta voi vorbi într-un alt articol.
Însă construirea unei case este o încercare dificilă pentru oricine, luarea acestei decizii punându-ți în cârcă o responsabilitate imensă. Trebuie să te gândești și să planifici în detaliu fiecare amănunt: alegerea terenului, utilitățile de care dispune acesta, accesul, alegerea proiectului, etc.
O proiectare neglijentă și ambiguă, plină de greșeli, va genera costuri foarte mari de execuție, plus un aspect nemulțumitor al construcției. O proiectare serioasă, bine gândită, cu detalii de execuție, vederi, secțiuni, liste de materiale va fi mereu în avantajul clientului, reducând costurile de execuție.
Atunci când îți alegi arhitectul, nu te zgârci! Nu te gândi că un proiect de calitate o să te coste puțin și va fi gata în două săptămâni. Dacă te zgârcești și alegi un arhitect fără experiență, care nu rezonează cu dorința ta, vei salva câteva sute de euro la proiectare, dar vei pierde mii la execuție. Deoarece un proiect cu vicii grave la partea de structură sau instalații, care nu respectă legislația în construcții, va tripla costurile de execuție.
Stabilește o conexiune cu arhitectul, pentru că și el este un om cu orgoliu și mândrie, care are probleme, are bucurii. Dacă nu ești de acord cu ideile sale, spune-i clar acest lucru în așa fel încât să înțeleagă unde este problema și ce ar trebui să schimbe. Și în acst caz, ca și în viața de toate zilele, comunicarea este „cheia”. El nu are cum să ghicească ce îți dorești, dacă nu i-o spui.

Din această cauză, îi prefer eu pe cei de la AIA Proiect.
În primul rând pentru că sunt adevărați profesioniști ocupându-se de la A la Z de tot ceea ce înseamnă proiectare, implementare și urmărire a proiectului pe parcursul derulării construirii, acționând cu rapiditate și inspirație în transformarea unui vis în realitate.
În al doilea rând pentru proiectele 100% personalizabile în funcție de cerințele clientului.
Și nu în ultimul rând de raportul optim calitate/preț, cu alte cuvinte cele mai bune soluții la bugetul de care dispun.
Și voi încheia, la fel cum am început, cu un citat al aceluiași Frank Lloyd Wright: „Un doctor își poate îngropa greșelile, dar un arhitect nu poate decât să-și sfătuiască clienții să-și planteze viță de vie.”

Articol scris pentru proba nr. 7 a SuperBlog 2019.

Tehnologia - parte din viața mea

V-ați întrebat vreodată cum ar fi viața noastră astăzi fără tehnologie, fără să avem acces la cuceririle științei moderne?
În copilăria de altădată calculatoarele și internetul erau necunoscute, în schimb jocurile cu prietenii pe maidan sau în spatele blocului ne ocupau tot timpul.


- Scoală-te fată din pat, că ajunsă soarele la amiază! Eu păscui vitele, mă întorsei acasă și tu nici nu te clintiși din pat! Ce prost crezi tu că se-ncurcă cu tine, așa leneșă cum ești? O să te măriți când va face plopu' pere și răchita micșunele!
- Mai lasă-mă, mamaie, în pace! Ce vrei să fac dacă nu s-a activat alarma la smartphone ca să mă trezească?
- Fir-ar a răului de alarmă cu smarfunu' ei cu tot! Da' ceasul meu deșteptător ce-o avea de nu l-ai potrivit să te scoale? Că cu mine n-a dat greș niciodată de vreo douăj' de ani încoa, de când s-a prăpădit tataie-tu...
- Bine, bine... Acum aș vrea puțină intimitate să mă spăl și să mă îmbrac....

        VS















- Mamaieeeee, pot să am și eu o clipă de liniște? Te rog, alungă tu gâștele alea din bătătură și fă-i ceva cocoșului să nu mai cânte... fac și eu un live pe facebook și mă deranjează... Aș vrea să o sun cu video și pe mama la București că mi-e dor de ea, iar tu nici nu prea ai semnal aici!
- Ce vorbești tu, fă, acolo? Ce-ai cu gâștele și cocoșul meu? Că aici e împărăția lor și io nu deranjez păsările pentru fandoselile tale! Iar dacă ai chef de taină, uite talifonul meu pe măsuța din hol, vorbește cât vrei cu mă-ta! Iar dac-o fi să nu te saturi de vorbă, ieși afară pe uliță, la bangă, că o văzui acolo pe Mărița lu' Petre și pe-a lu Mihai a lu' Genă... Nu sunt ele de-o samă cu tine, da' o să-ți piară cheful de vorbă...

  VS









- Ce stai, fată, cu dopurile alea în urechi?
- Sunt căști, mamaie, și ascult muzică la ele... Stai să-ți pun și ție să asculți...
- Ucigă-te toaca! Păi dacă mi-o arde să ascult un cântec cu Ciobanca sau Lătăreața, șterg de praf aparatu' din bucătărie, că are și picap cu plăci, luat de tac-tu mare când m-am măritat io cu el. Că dee... eram și noi tineri și ne plăcea să ascultăm cântece la plăci!

VS









- Mămăiță, tu îți iubești nepoata sau nu?
- Ce-ntrebare-i asta, mamă? Că vă iubesc ca pe lumina ochilor și pe tine, și pe-ai tăi... Păi nu pentru voi trăiesc io pe pământul ăsta? Că de când s-a prăpădit tac-to mare, tare grea mi-a fost viața în satul ăsta uitat de lume... Numai gândul la voi m-a întărit și m-a făcut să merg înainte....
- Atunci, mămăiță, mergi cu mine în zăvoi, pe luncă, să facem niște poze cu telefonul? Că vreau să le arăt și eu la prietenii mei de la București ce frumos e la tine, la țară!
- Bată-te norocu', să te bată, că meșteșugite vorbe mai ai în gură. Oi merge, ce să fac? Da' luăm și vitele să pască de amiază, că-i păcat să stea închise în grajd!
- Le luăm, mamaie, le luăm... Poate fac și un selfie cu vacile pe imaș!
- Auzi, fată hăi, da' nu mă urc eu în pod să caut aparatu' de pozat a lu' Costică, că a rămas atârnat într-un cui, săracu', de când nu l-a mai folosit nimeni!
- Nu, mamaie, nu-i nevoie, că eu am venit cu tehnologia la tine acasă. Am adus cu mine accesorii smartphone, iar în două rucsacuri mi-am pus tot ce e nevoie ca să îmbin tehnologia și produsele IT cu locuința ta.

           VS





- Fata lu' mamaia, ce zici tu, desară după ce mâncăm și noi oleacă de cină, nu vrei să jucăm o șeptică sau o canastă, așa cum făceam eu cu al meu, când ne era bine și eram sănătoși? Că tare drag îmi era să-l bat la jocuri, că io eram mereu mai deșteaptă ca el.
- Mămăiță, eu cred că tataia tare mult te mai iubea! Și de aia te lăsa mereu să-l bați la șeptică sau la canastă! Dar mai bine nu-ți arăt eu niște jocuri noi de gaming, foarte captivante și plăcute? Păcat că nu avem și scaune gaming ca să fie experiența completă! Iar dacă tu ai vrea, te-aș învăța puțină tehnologie. Am venit echipată cu accesorii laptop să te mai înveselesc puțin!

                    VS






- Lasă tu, fata lu' mamaia, tehnologia asta, că tot ai avea parte de ea la București. Mai bine odihnește-te, respiră aer curat, sau citește o carte din biblioteca lui bunicu-tu, că tot satul venea la el să-i împrumute cărți.
- Mamaie, dar pentru citit mi-am adus ebook-reader-ul cu mine. Știi, mamaie, vreau să-ți spun un secret: eu m-aș putea lipsi de mâncare, de mașină, de haine, dar nu mă pot lipsi de tehnologie... Și nici ea de mine....

                     VS





Articol scris pentru proba nr. 6 la SuperBlog 2019.
Surse foto: pinterest.com, pixabay.com, Spacer.ro.

Dor de ducă cu Christian Tour

Gândul unei vacanțe prelungite care să-mi satisfacă toată setea de aventură nu-mi dădea pace de câteva luni. Mereu mă surprindeam visând la locurile necunoscute care se doreau descoperite de ochii mei curioși, la peisaje care să-mi taie respirația...
Călător împătimit, îmi doream cu ardoare să fac un circuit în jurul lumii, să-mi potolesc neliniștea iscată de dorul de ducă.
Asta până într-o dimineață mohorâtă de octombrie, când privind pe geamul casei am simțit că toată ceața deasă de afară mi se lasă peste suflet... Doamne, atâtea locuri minunate râd în soare, iar eu îmi consum viața într-un birou trist, butonând un calculator!
Gata, mi-am zis...Gata, ajunge.... dacă nu o fac acum n-o voi face niciodată...
Dacă nu plec acum, nu mai plec niciodată.
Un telefon scurt la serviciu, în care am anunțat că intru în concediu pentru următoarele 25 de zile. Răspicat i-am spus șefului că pur și simplu nu mă interesează dacă nu are cu cine să mă înlocuiască, dar eu am nevoie de întreg concediul de odihnă ACUM...
Zis și făcut... Mi-am luat geaca din mers și am năvălit afară pe ușă. Voi merge la cafeneaua din colț, unde în fiecare dimineață prietenul meu, Matei Panait, își bea cafeaua cu lapte la masa de lângă intrare. Panait este un nonconformist, un original care nu se conformează normelor și uzanțelor obișnuite. De multe ori, în multe împrejurări am avut discuții lungi, interminabile, despre sensul vieții și cum ar merita ea trăită. Știam că din două vorbe îmi va fi partener în călătorie.
Am avut dreptate.
Și uite așa, la o cafea (de fapt două cafele) sorbite în tihna cafenelei Mapamond (un nume predestinat), butonând laptopul lui Matei, am pus noi la cale Marea noastră aventură. Deschizător de drum, nimeni altul decât Christian Tour, agenția care are cele mai tentante circuite turistice în jurul lumii.
Ne-am consultat fiecare home bank-ul din telefonul mobil, asta așa, ca să știm ce ne permitem din punct de vedere financiar. Eu, unul, într-un avânt de ,,generozitate” am hotârât să-mi pun la bătaie toate economiile mele din ultimul an. Pentru Matei banii nu erau o problemă, deși niciodată nu am știut cum își câștigă traiul. Dacă nu descoperise o comoară, sigur avea el pe undeva, o mătusă Tamara...
- Pretenaș, ce zici de un ocol al pământului? O viață avem, așa că hai să pariem pe acest vis...
- Mi-ai citit gândurile, Matei... Observi și tu că pe site nici nu știi ce să alegi. Oferte și iar oferte... Eu zic să ne inspirăm din multele circuite culturale Christian Tour și să ne creăm noi propriul circuit în jurul lumii.
- Uite, să fie 5 zile în Spania, unde vom vizita Toledo, Avila, Segovia. Știi că Toledo mai este numit și „orașul celor trei culturi” deoarece aici au conviețuit împreună creștinii, arabii și evreii? Iar in Segovia sunt o mulțime de monumente și biserici de vizitat: Apeductul Roman, Catedrala Santa Maria, Plaza Mayor unde vreau să savurez o paella cu fructe de mare. Apoi traversăm oceanul până în Peru...

- Așa, așa...uite, îl alegem pe ăsta de 8 zile, în care sper să descoperim misterele incașilor. Lima-Cusco, vechea capitală peruană, apoi mergem la Machu Picchu, și apoi vedem Lacul Titicaca...
- Bravo, pretenaș, ne încărcăm de energie pozitivă după ce vom mânca cheviche, un fel de sushi cu sos de lămâie și apoi aterizăm în India. În 6 zile vizităm Delhi, Jaipur și Taj Mahal.  Hai, acum, alege tu...

- Turcia să fie... Uite, Bodrum... Îmi amintesc că în tinerețe am văzut un film, se numea ,,Judecătorul din Bodrum” și mi-a plăcut... Și apoi, fac turcii aștia niște baclavale și cataif cu fistic, de înnebunești, nu alta... Rămânem 3 zile și apoi zburăm spre București, că a doua zi trebuie să mă prezint la slujbă.
- Știi tu părerea mea despre voi, ăștia cu joburi fixe, sclavii corporațiilor!
- Ai și tu dreptatea ta, dar lasă-mă să visez că la anu”, grație jobului de sclav, să plănuiesc unul din tentantele circuite exotice Christian Tour!
- Hei, pretenaș, observi că vacanța noastră va fi de 22 de zile, exact câți ani împlinește Christian Tour?


Aricol scris pentru proba nr. 5 la SuperBlog 2019.

Analiza personalității la o cafea

Hello everybody! Mă numesc Philip(s) și menirea mea este să aduc zâmbete și fericire pe fețele voastre. Vin dintr-un magazin online magNET.ro, un loc de unde vreme de 13 ani oamenii și-au procurat fericire.  Sunt relativ tânăr, dar am ceva experiență pe scena vieții. Fac o echipă de milioane cu iubita mea, Coffee. Împreună suntem încântători, puternici, invincibili! Mărturie stau milioanele de chipuri mulțumite, încântate, extaziate chiar.  Nu mă laud, dar sunt oameni care nu pot trăi fără noi și ne caută instinctiv la prima oră a dimineții, ca mai apoi să se declare dependenți de aroma noastră pentru tot restul vieții. Scriitorii, cântăreții, chiar și creatorii de studii ne-au dedicat mii de pagini, unde ne-au glorificat, ne-au închinat ode și ne-au preamărit. Împreună am pătruns în palate princiare, în locuințe umile, am fost în cazinouri luxoase sau în spelunci îndoielnice. Am bucurat papilele gustative ale celebrităților, dar și ale oamenilor simpli, însă tot ce a contat vreodată a fost încântarea și satisfacția pe care le-am oferit-o.
Îmi place să observ oamenii și să-i categorisesc în funcție de tipul cafelei pe care o consumă. De aceea, de-a lungul experienței mele cu băutorii de cafea, am diferențiat gusturile lor în funcție de cafeaua preferată, care în cea mai mare parte reflectă trăsăturile lor comportamentale.

Cei care consumă cafea neagră au o personalitate rece, distantă, liniștită, dar sunt atrași de competiție. Nu le plac dezbaterile publice, însă preferă interacțiunea față în față. În cazul unei situații critice oferă sprijin necondiționat.
Cei care își încep ziua cu un cappucino, sunt obsedați de control. Se autocontrolează, dar îi controlează și pe ceilalți.
Iubitorii cafelei cu lapte sunt persoane altruiste, amabile și generoase cu cei din jur. Refuză să se amestece în afaceri murdare (dacă ar fi după mine aș declara cafeaua cu lapte băutura obligatorie a politicienilor!😛), intoleranți la lipsa onestității.
Cafeaua instant este pentru oamenii calmi, relaxați, care își acceptă viața așa cum e. Consumatorii frappe-ului dulce trădează nestatornicie, instabilitate, lipsă de chibzuință, în timp ce espresso este consumat de oamenii în căutarea succesului rapid, care să nu necesite prea mult efort. Aceștia sunt oameni cinici, indiferenți, care nu le prea pasă de sănătatea lor.
Sunt un espressor automat Philips, iar ca particularitate dețin un sistem de lapte LatteGo și îmi place să-mi dedic viața pentru a vă oferi savoarea unei cafele spectaculoase. Vin în casele voastre însoțit de o carafă mică care vă ajută să vă dozați perfect cantitatea de lapte în funcție de cafeaua aleasă.
Am o memorie fantastică și rețin toate preferințele voastre.
Ups, să vă spun un secret: am un buton deștept care îmi permite să reglez gradul de măcinare al boabelor proaspete, astfel încât să ofer cafeaua perfectă, dar am și un capac special care le menține prospețimea pentru mai mult timp.
Ah, să nu uit de râșnița ceramică și de sistemul care ajustează cantitatea de cafea și lapte.
Coffee îmi șoptește dulce la ureche că suntem o echipă pe cinste și vrem să vă facem fericiți! 

Cu drag,
Philip(s) & Coffee

Articol scris pentru proba nr. 4 la SuperBlog 2019.

Ce trebuie știut la prima călătorie cu avionul

Invitația unei prietene de a petrece câteva zile în capitala londoneză mi-a umplut inima de bucurie, dar mi-a strecurat și un fior rece pe șira spinării. Entuziasmată, că în sfârșit am și eu ocazia de a vedea pe viu lucrurile despre care am citit și am auzit atâtea: Turnul Londrei, Big Ben, Trafalgar Square, Palatul Westminster, Tamisa..., dar și panicată de cum voi ajunge la destinație.
Mijloacele terestre de deplasare au ieșit din discuție, deoarece distanța asociată cu oboseala drumului îmi generau frisoane instantaneu, așa că m-am orientat către zborul cu avionul care este mai rapid și mai puțin obositor.
- Și mai ieftin, dacă zbori cu low cost.  Dacă știi când și cum să faci rezervarea, costul călătoriei poate costa cam cât un prânz în oraș, mi-a risipit temerile la telefon prietena mea la care trebuia să ajung.
- Hei, nu te neliniști, vei găsi toate informațiile pe net. La fel am pățit și eu când am călătorit prima dată cu avionul, dar dacă te vei documenta, vei descoperi că zborul cu avionul este cel mai sigur și mai ușor mod de a călători.
- Bine, bine, dar cum cumpăr biletul? Cum mă descurc la aeroport? Și cum îmi fac bagajele?, o bombardez eu cu tirul întrebărilor.
- Internetul îți va răspunde la toate aceste întrebări. Hai, nu te mai neliniști, citește și relaxează-te, vom petrece de minune când vei ajunge aici. O sugestie: aruncă o privire pe Travelkit.ro  și afli o mulțime de informații despre condițiile de călătorie ale companiilor ce operează curse spre Londra. Iar dacă te-au convins, poți alege dintre gențile sau trolerele lor dimensionate corespunzător pentru zborul cu orice companie.
La îndemnul prietenei mele, am accesat site-ul și am fost plăcut impresionată încă de la primul click pe pagina lor. Sunt specializați în bagaje și accesorii de călătorie cu avionul.
Am aflat că există două tipuri de bagaje de zbor: cel de mână pe care îl iei cu tine în avion și bagajul de cală. Pentru primul nu este nevoie să plătești, dacă bagajul se încadrează în dimensiunile standard admise de compania de zbor. Fiecare companie are regulamentul ei în ceea ce privește condițiile de zbor în care cifrele bagajului de mână variază ca dimensiuni și greutate.
Am ales să călătoresc cu Wizz Air, o companie low-cost maghiară care dispune de 25 de baze operaționale în Europa centrală și de sud-est. Există o listă cuprinzătoare de obiecte permise și interzise a fi transportate în bagaje de mână Wizz Air.
Este de preferat ca laptopul, tableta și alte obiecte fragile să fie luate în bagajul de mână, deoarece domnii care se ocupă cu încărcatul bagajelor de cală n-o să se poarte cu acestea „cu mănuși”, așa că voi prefera să le am sub atenta mea supraveghere.

Lichidele trebuie transportate în recipiente de maxim 100 ml, ambalate într-o singură pungă transparentă resigilabilă de 1 litru. În categoria lichide intră apa, siropuri, supe, creme, loțiuni, uleiuri, parfumuri, loțiuni, etc.. Sunt permise și medicamentele, dar pentru unele se poate solicita și prezentarea rețetei. Pentru un sandviș mic sau pentru un pachet de biscuiți, nu vei fi tras la răspundere, așa că pot să fac un pachețel de acasă.
Ideea este că dacă voi împacheta inteligent, nu voi avea probleme cu cei de la controlul bagajelor. M-am gândit la două trolere ieftine, din material textil, care vor permite „modelarea” bagajului.
Pe mine m-au convins cei de la Wizz Air și Travelkit, așa că voi călători cu ei spre Londra. Dacă vor fi și ceva minusuri voi avea grijă să vă informez.
Dar până una-alta, voi cu ce companii și în ce condiții ați călătorit spre destinațiile voastre? Ce părere aveți despre companiile low cost și despre politica de bagaje a acestora?

Articol scris pentru proba nr. 3 la SuperBlog 2019.

Fast and Furious with Honda Civic Type R

- Ești pregătit?, mă întrebă el zâmbind. Și privirea aceea ghidușă care mă lăsă să-i văd străfundul irișilor de un albastru ireal, mă liniști instantaneu.
Dacă cineva ar putea crede că această colaborare cu Paul Walker are darul să mă fâstâcească și să-mi strecoare fiori de îndoială în sângele meu de proaspăt pilot, ei bine, se înșală amarnic. Dimpotrivă, calmul și siguranța, sunt cuvintele de ordine înainte de ultimul antrenament la startul cursei de la Nurburgring, unde vom participa în echipă, eu și Paul, pilot și copilot, încercând să strunim nărăvașa Honda Civic Type R.
Ce să strunim? Zic, mai bine s-o alergăm în galop pentru a doborî recordul de viteză, astfel încât s-o așezăm pe cel mai înalt loc al podiumului, acolo unde-i este locul.
Vă mărturisesc că eu unul sunt de-a dreptul entuziasmat!
Nu, nu de prezența lui Paul, pe care nu-l văd decât ca pe un partener într-o întrecere, ci de vedeta acestei curse, de monstrul fără egal în segmentul hot hatch-urilor, de roșcovana mea iubită, cea mai tare mașină dintre toate modelele Honda.
Sunt atât de fericit că sunt șoferul noului Type R, cel mai complet vehicul cunoscut de omenire!
Mă urc în scaunul scoică cu structură de carbon îmbrăcat în catifea roșie și mă simt de parcă aș fi stăpânul universului. Volanul cu diametrul mic îmi oferă o poziție de condus mai joasă față de alte modele, ceea ce o face mai ușor manevrabilă, stabilind o conexiune intimă între șofer și bolid. Bancheta din spate, mult mai largă, asigură un confort sporit pentru eventualii săi ocupanți.
Civic-ul meu este o adevărată operă de artă japoneză care are în structura sa ADN sportiv pentru performanță.
Priviți-i spoilerul din fibră de carbon, prizele de aer masive, difuzorul de aer la fel de impresionant, podeaua plată ce pare că o lipește de asfalt! La fel de remarcabil ca aspectul exterior este și latura practică a superstarului nipon: portbagajul încăpător de 363 litri, întrecând alte modele consacrate de pe piața auto, ceea ce o face preferata familiștilor.
Ambalez motorul i-VTEC turbo de 2 litri, care-mi răspunde cu un tors molcom de pisică, lăsându-mă s-o conduc fericit printre curbele sinuoase, în timp ce setarea Comfort a suspensiei adaptative amortizează instantaneu denivelările drumului.
Strâng tare din dinți și calc pedala de accelerație în timp ce cu coada ochiului mă uit spre Paul.
- Uite, ce  ușor se înscrie în viraje! Știi de ce? Pentru că sistemul VSA frânează insesizabil roțile de pe interior ce asigură o aderență ireală pe care n-o vei întâlni la multe ,,jucării”, zise el impasibil privind înainte prin parbrizul larg.

Linia de finish este aproape, dar acum urmează ,,cireașa de pe tort” a competiției.
Iau la rând o succesiune de curbe periculoase luptându-mă cu volanul, apăs frânele și simt cum anvelopele mușcă din asfalt. Terminăm primii.
Îmi simt sângele zvâcnind la unison în tâmple. Respir adânc și ies din mașină nu înainte de a arunca o privire în bord. Cu peste două secunde mai rapid decât precedentul test și cu mult peste adversarii din spate. Civic i-a depășit pe viraje și pe porțiunile de frânare.
Dintre toate ofertele Honda, roșcovana mea este o realizare de excepție, o desfătare pentru ochi, o bucurie pentru cunoscători. Și dintre toate mașinile Honda Civic de vânzare, Type R este cel care își merită banii cu vârf și îndesat.
Paul trântește cu zgomot portiera și îi citesc pe chip satisfacția: Honda Civic Type R este superlativul absolut al hot-hatch-urilor!
- Hei, Vin! If Honda does not race, there is no Honda!

Last update: 
La circuitul de la Nurburgring, Civic Type R a devenit cea mai rapidă mașină cu tracțiune față care a străbătut vreodată bucla nordică. Timpul de 7 minute și 43,8 secunde a fost suficient pentru a-l detrona cu peste 3 secunde pe Golf GTI Clubsport S. 

Articol scris pentru proba nr. 2 la SuperBlog 2019