Sigillum Moldaviae - o poveste de iubire pentru vin

Crescută fiind la țară cu aerul tare al dimineților în nări sau vântul jucându-mi-se prin plete, de mică am fost martoră la poveștile țesute în jurul unei căni cu vin. În asta a constat de fapt ospitalitatea românească dintotdeauna: bunicii și părinții noștri omeneau pe oricine le trecea pragul cu un pahar cu vin. Tristețile, dar mai ales bucuriile erau filtrate prin culoarea mierie, rubinie sau întunecată a acestei licori ancestrale. La țară, vinul era prilej de ,,tăinuit” întâmplări, de legat prietenii sau relații, de vărsat of-uri și de veselit la nunți și cumetrii. Viața satului se învârtea adesea în jurul unei ulcele cu vin. Doar ,,in vino veritas”, nu-i așa?...

Când vinul te integrează în poveste....

Și pentru că subiectul este vinul, aș vrea să vă istorisesc o întâmplare petrecută în urmă cu 50 de ani a cărei protagonistă am fost chiar eu. Eu și vinul. Locul desfășurării acțiunii: curtea largă a bunicilor materni; anotimpul: primăvara, în timpul tăiatului viilor. Eu, să tot fi avut vreo 5-6 ani când bunicii au primit vizita pădurarului din sat care tocmai venise cu ceva treburi pe la ei. Și cum era vremea prânzului, oaspetele ne-a găsit pe toți așezați în jurul mesei rotunde, servind masa de prânz pe care trona maiestuoasă, o ulcică de pământ plină cu cel mai bun vin al bunicului. Și așa cum îi stă bine oricărui oltean neaoș, bunicii și-au poftit musafirul la masă și l-au cinstit cu ce aveau la îndemână. Pădurarul, om vesel și de gașcă, s-a ospătat împreună cu bunicul, ba au dat gata și vreo 2-3 ulcele de vin, taman cât să se cherchelească amândoi. Apoi, bunica și bunicul au plecat împreună cu pădurarul pe coastă să-i arate via, iar eu am rămas de una singură lângă ulcica plină pe jumătate cu vin. Probabil trebuie să-mi fi fost teribil de sete dacă am dat gata toată licoarea bahică și apoi am pornit și eu după ei. Cert este că am reușit să ajung în vârful coastei, unde nu știu ce s-a întâmplat, ori m-am împiedicat, ori am alunecat, ori amețită fiind de aburii alcoolului am început să mă rostogolesc din vârf până la bază cu o viteză amețitoare. Vă dați seama că toți au înlemnit de spaimă, iar când s-au dezmeticit au dat fuga să vadă dacă am ceva fracturat. Nu am avut nimic rupt, doar că eram atât de amețită și miroseam așa tare a vin, încât nu le-a fost greu să-și dea seama ce s-a întâmplat. De-a lungul anilor, la reuniunea de familie în jurul meselor de sărbătoare, întâmplarea aceasta a fost de multe ori prilej de amuzament la adresa mea, că aș fi din fragedă pruncie o iubitoare a vinului..., ceea ce, evident, nu este departe de adevăr 😄.

Când iubirea poartă un nume...

Anii au trecut, eu am crescut și m-am maturizat, însă vinul a rămas mereu un prilej de bucurie trăită lângă cei dragi mie, de povești spuse cu glas domol lângă un pahar plin. Pentru că vinul aduce oamenii împreună. Iubesc vinul ușor, diafan, plăcut, cu personalitate și o aromă subtilă care știe să fie confident, mediator, prieten... M-am îndrăgostit în tinerețe de vinurile produse de Beciul Domnesc și am rămas credincioasă acestei iubiri până în ziua de azi. Inclus în patrimoniul cultural al României, Monumentul Beciul Domnesc datează din vremea lui Ștefan cel Mare și cuprinde 100000 de sticle de vin. Fermecată de subtilitatea și diversitatea aromelor, grație soiurilor de Fetească Neagră, Fetească Regală, Pinot Noir, Fetească Albă, Rose, Tămâioasă Românească, Busuioacă de Bohotin sau Muscat Ottonel, am traversat mai ușor viața, am trecut cu „grație” peste necazuri și dezamăgiri. Vinurile din portofoliul Beciul Domnesc sunt produse în vestitele podgorii ale Moldovei - Cotești, Huși, Odobești, Panciu, fiind o garanție a calității și a tradiției viticole moldovnești, dar ,,the best of the best” pentru mine rămân vinurile din sortimentul Sigillum Moldaviae!

Și nimic nu mi se pare mai potrivit și mai plin de tâlc decât citatul lui Robert Louis Stevenson: „Vinul este poezie îmbuteliată”....

Să citim poezie, zic...

Articol scris pentru proba nr. 3 Spring SuperBlog 2024.

Surse foto: Beciul Domnesc, Pixabay.

Când parchetul de la Alma devine singura opțiune

Încă din vara anului trecut, am purces la extinderea locuinței, nu neapărat din lipsa spațiului, cât mai ales din cauza faptului că dormitoarele sunt la etaj, peste zi fiindu-ne incomod să urcăm la etaj pentru a ne odihni. Fac precizarea că locuim la curte într-o casă cu parter și mansardă, iar extinderea plănuită am denumit-o ,,garsoniera de bătrânețe” și are în componență un dormitor, un hol de zi și o baie micuță.

Așa cum am spus, construirea am început-o cu pași mici în vara trecută, iar acum am ajuns la finisajele de detaliu, gen zugrăveli, pardoseli, placări, mobilier. Și pentru că accesarea internetului ne facilitează de cele mai multe ori alegerile, am zis să încep documentarea pentru selecția parchetului. Deoarece avem o vârstă, împreună cu consortul am decis ca noul spațiu să arate cât mai simplu și practic, fără amănunte și detalii inutile. Și pentru că parchetul se alege pentru o perioadă îndelungată de timp, am decis să căutăm un parchet de calitate chiar dacă va trebui să investim mai mulți bani. Doar nu schimbi parchetul în fiecare an!

Sursa foto: Alma Parchet

Dintre cele mai reprezentative site-uri de pe piața de pardoseli premium este Alma Parchet, specializat în principal pe parchet din lemn. Pornind de la ideea că toți clienții merită tot ce e mai bun și mai durabil în casele lor, Alma Parchet și-a structurat afacerea pe soluții de pardoseli la cheie. Aici am găsit parchet de toate felurile și pentru toate buzunarele. Principalele game comercializate sunt din lemn de lux, din lemn masiv autohton și exotic, stratificat și pentru încălzirea prin pardoseală.

Îmi place să cred că odată cu anii am căpătat mai multă înțelepciune, preferând în toate ocaziile de cumpărături materialele naturale, de calitate și durabile. La Alma Parchet am avut de unde alege! Deoarece mi-am dorit un dormitor cald, primitor, dar mai ales simplu, m-am oprit la parchet masiv varianta stejar rustic, un produs ecologic, calitativ și rezistent care va conferi un aspect plăcut și confortabil camerei de dormit. 

Sursa foto: Alma Parchet

Echipa Alma Parchet se ocupă și de livrare și montaj, ceea ce a constituit un motiv în plus de a-i alege. Livrarea a decurs relativ repede la fel ca și montajul. Dormitorul meu arată senzațional datorită nuanței calde și echilibrate a stejarului masiv. Am ales această variantă pentru că este ușor de întreținut și în plus îmi aduce aminte de copilăria mea dintr-o casă cu podeaua masivă din stejar. Îmi place nuanța de stejar vechi, îmi place căldura cu care îmi îmbrățișează tălpile, ador aspectul rustic al dormitorului. Știți că la maturitate te refugiezi cu plăcere și nostalgie în amintirile copilăriei ca sub o umbrelă de vreme rea? Atâtea emoții și nostalgii trezește în sufletul meu, încât a devenit camera mea preferată în care mă refugiez ori de câte ori am o clipă de răgaz. 

Știu că am ales cu sufletul (alma), dar asta mă definește în totalitate, însă nici creierul nu a stat deoparte în această hotărâre. Pentru că în afară de opțiunea estetică a contat foarte mult și respectul pentru mediu, parchetul din lemn masiv fiind o investiție în durabilitate și calitate. Și mai știu că am făcut cea mai bună alegere, deoarece noua casă a devenit acasă și asta în mare parte datorită parchetului de la Alma Parchet. 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2024.

Fresh-content la Spring SuperBlog 2024

La 1 martie 2024 se dă startul la Spring SuperBlog. Sloganul sub care se desfășoară cea de-a 28-a ediție a SuperBlogului este: ,,Să fie competiție! Să fie fresh-content!”

Îmi doresc din suflet să mă aliniez la start, să intru în competiție, dar mai ales să scriu constant la toate probele și bineînțeles să finalizez întrecerea. Pentru că de mult timp am uitat ce înseamnă adrenalina, spiritul competiției și emoția așteptării notelor... 

Deci, să fie fresh-content!

Vestitori de primăvară, mucenici cu scorțișoară

Ieri, de 8 martie, am petrecut până târziu alături de prietene și colege la un restaurant cu ștaif, așa că azi, dis de dimineață, calendarul de pe noptieră mi-a adus aminte că îi sărbătorim pe Sfinții 40 de mucenici din Sevastia. Tradiția spune că în această zi de 9 martie se încheie zilele babelor capricioase și lasă loc zilelor moșilor, calde și primăvăratice. Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de mucenici din Sevastia se suprapune peste începerea anului agricol tradițional generând o sărbătoare tradițională pur românească. Tot azi se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele pregătesc mucenici, sau sfințișori. În Moldova, aceștia se coc din aluat de cozonac, au forma cifrei 8 și sunt unși cu miere și nucă, pe când în Muntenia și Dobrogea sunt mai mici și se fierb în apă cu zahăr. 

Îmi amintesc că în copilărie mama cocea în zori de zi, azime de pâine și când le scotea de pe vatra cuptorului, așa calde și rumenite, le ungea cu miere de albine și le împărțea de pomană vecinilor, în amintirea sărbătorii de azi. Îmi pare rău că eu nu duc această tradiție mai departe, dar nu am nicio treabă cu plămăditul și coacerea pâinii. În schimb, zilele trecute am ochit pe raftul din supermarket printre alte produse de la Băneasa, niște punguțe de 200 de grame cu mucenici muntenești, numai buni de preparat. Știți voi, bunătățile Băneasa, brandul păstrător de tradiții în ceea ce privește produsele de morărit și panificație!

Așa că zis și făcut... I-am cumpărat și am căutat o rețetă rapidă și ușor de preparat. Și cum sunt adepta simplității, am ales chiar rețeta sugerată de Băneasa, pe care am adaptat-o stilului meu culinar personal.

Am pus 400 de grame de mucenici Băneasa în trei litri de apă clocotită cu puțină sare. Din start vă spun că nu am respectat indicațiile rețetei și i-am lăsat mai mult de 8 minute la fiert, cam 10-12, amestecând în ei din când în când. După ce au fiert, am stins focul și am adăugat cca. 300 de grame de zahăr, amestecând continuu până s-a topit zahărul. Iar nu am respectat rețeta, deoarece am considerat că vor fi prea dulci folosind întreaga cantitate de zahăr de 400 de grame. După aceea, am pus esență de rom după gust, 300 de grame de nucă măcinată, puțină scorțișoară pudră, am amestecat de câteva ori și i-am acoperit cu un capac pentru o oră. I-am servit calzi, dar fără să mai presar scorțișoară, deoarece nu agreez aroma sa în exces.

Sursa foto: arhiva personală

Preparatul este foarte ușor de pregătit, chiar și pentru cineva nefamiliarizat cu experiențele culinare, în schimb rezultatul este neașteptat de bun. În prag de martie, haideți să celebrăm primăvara cu acest desert tradițional și plin de savoare, care ne amintește de bucuriile simple ale copilăriei!

Acest articol a fost scris pentru proba nr. 1 la Spring SuperBlog 2023.

Promisiune

 A trecut mult timp de când nu am mai îndrăznit să-mi fac mie însămi o promisiune. Una curată, asumată, hotărâtă... 

E timpul, zic...

Mă angajez să mă înscriu, să particip și să finalizez a 26-a ediție a SuperBlog - Spring SuperBlog 2023!

Dixit!