Scrisoare simplă

iată îţi scriu de aici,

dintr-a doua metagalaxie liberă

aflată la jumătatea distanţei

dintre lacrimă şi zâmbet,

purtând cu mine

rănile săgeţilor albastre...

Mi-e sufletul otrăvit

de mireasma ploilor necăzute

şi risipa mi-e ceasornicul aşteptării.

Te aştept,

furtună de zâmbete -

uragan de îmbrăţişări

în cea de-a doua metagalaxie liberă

aflată la jumătatea distanţei

dintre lacrimă şi zâmbet...