Imi revin obsedant in memorie cateva crampeie dintr-o vara, copil fiind. Pe atunci, nu intelegeam cum cineva poate sa se indragosteasca de padure, de copaci, de natura. Uram codrul cu vreascurile lui in care ma impiedicam, cu musculitele care imi intrau in ochi, cu tantarii care ,,trageau" la mine ca mustele la miere....
Poate, fiindca eu aveam parte obligatoriu de padure, zi de zi, cand in vacanta de vara ai mei imi dadeau pachetelul de mancare, sticluta cu apa si fortat ,,luam vacile de coada", cum se exprimau ei. Strecuram in plasa cu cele de mai sus si cate o carte, pe care de obicei, o schimbam in ziua cealalta, deoarece o devoram cu riscul pierderii vacilor.
Asa imi petreceam vacanta de vara... Litoralul, vacantele la munte, taberele, strandurile erau doar cuvinte goale si indepartate, la care nici macar nu visam.
Si un loc special in acest peisaj il avea baba Stanca. Asa o numeam eu pe bunica din partea mamei, o femeie inalta, uscativa, care imi inspira respect, din cuvantul careia nu prea aveam curajul sa ies. Mai tarziu, cand la randul meu am crescut, baba Stanca nu imi mai parea asa inalta, ba chiar era marunta de statura.
Baba Stanca mergea si ea cu vacile ei, iar pentru ca mama ii zicea, ,,ia si fata asta cu dumneata, sa nu umble singura prin padure", i se facea mila de mine si ma lua cu ea.
Asa imi amintesc zilele acelea de vara, calde, zapusitoare, pline de arsita...Vad si acum covorul de un verde ireal al muschilor de padure, clopoteii cu flori albastre de pe Valea Maroii...
Intr-o astfel de zi, cred ca de Sfantul Petru si Pavel, a venit vestea ca surorii mamei, fiica cea mica a babei Stanca, mamei Lina cum ii spuneam eu, ,,i-a luat o mana si un picior". Atunci nu intelegeam ce inseamna, dar mai tarziu am inteles ca suferise un accident vascular... A mai trait asa vreo cativa ani, dar sfarsitul din asta i s-a tras la o varsta relativ tanara, vreo 52 de ani.
Acum...
Acum, imi doresc cu ardoare o zi, o singura zi traita dupa tiparul de atunci..., da, ,,sa iau vacile de coada", sa ma piste tantarii, sa-mi intre musculitele in ochi, sa ma arda soarele... Sa mai traiasca baba Stanca... Sa regasesc copilul de altadata....
Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu