Obsesie

Eu privesc răsăritul soarelui.

Tu priveşti răsăritul lunii.

În faţa mea, chinuitoare, o nouă zi se arată.

În jurul tău, calmă noaptea îşi flutură vălurile.

Eu mă întreb cu teamă, cum voi umple realitatea celor 12 ore.

Tu zâmbeşti cu gene plecate visului din umbră.

Zvâcnind dureros în inima mea – gândul că-mi eşti departe.

Din inima ta, alungat – chipul meu tremură la marginea amintirii.

Şi tot mai dese umbre răsar între noi.