sacrifică-mă
pe altarul uitării
zăvorăşte-mă
în spatele gratiilor puse de timp
şi
astfel
împlineşte
jertfa la care te obligă destinul.
ascunde-mă
în camera obscură a sufletului
–
niciodată nu voi răsări floare de lumină.
bea
elixirul uitării
ştergeţi
sărutul meu de pe buze
şi
uită
că
ne-am închinat cândva
la
acelaşi semn al splendorii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu