Crăciunul pe care nu-l voi uita niciodată

Crăciunul venise în anul acela îmbrăcat într-o mantie albă, groasă de nea. Vă voi spune și motivul pentru care țin minte toate detaliile legate de dimineața acelei zile de Crăciun. 
De cum am deschis ochii, aerul de sărbătoare sfântă, m-a înconjurat ca o boare. Nimeni dintre cei ai casei nu se treziseră, așa că m-am mobilizat, știind că am o mulțime de treburi și îndatoriri. În primul rând trebuia să pregătesc toate bucatele pentru împărțit, așa cum este obiceiul prin părțile noastre, ale Olteniei. Apoi trebuia să așez masa de Crăciun, în jurul căreia trebuia să ne întâlnim cu mic, cu mare, tineri și bătrâni. 
Am coborât la bucătărie cu gândul să pregătesc cele necesare pentru pomenit pe cei plecați dintre noi, bunicii mei, rude apropiate...

Mirosul proaspăt de brad m-a făcut să închid ochii pentru o clipă și să-mi aduc aminte de copilărie... 

În mijlocului sufrageriei, bradul frumos împodobit strălucea sub o ploaie de lumințe multicolore, răspândind în jur același aer de sărbătoare. 

În jurul său o mulțime de cutii și cutiuțe desfăcute, urme ale cadourilor desfăcute în seara de Ajun. Fiica mea fusese răsfățata lui Moș Crăciun, primind daruri peste daruri, de la părinți, bunici, unchi și mătuși... Și eu mă străduisem să nu uit pe nimeni în această privință: câte o mică atenție pentru fiecare: pentru părinți, pentru soț... la fiecare sosise Moșul cu câte un mic dar....

Nu mi-a sărit în ochi la prima vedere... Mai apoi, când am zis să fac un pic de ordine în jurul bradului, am văzut-o... 
Era împachetată într-o hârtie roșie, lucioasă și mi-a atras atenția pentru că nu avea ambalajul rupt... 

Curioasă, m-am apropiat și atunci am văzut bilețelul alb cu scrisul mărunt și tremurat al tatălui meu... „Pentru fiica mea, cu toată dragostea din lume, din partea tatei...”

Cu mâinile tremurând de emoție am desfăcut ambalajul și am văzut-o: cea mai frumoasă geantă pe care am avut-o vreodată... Lucioasă, rafinată, cu un design deosebit, care nu putea trece neobservat... De pe www.manier.ro, din categoria genți piele naturală, maro, lăcuită, cu detalii metalice aurii... era un vis! A fost dragoste la prima vedere! 

Instantaneu, ochii mi s-au umplut de lacrimi, pentru că tata era grav bolnav, iar în toată suferința prin care trecea, găsise răgaz să se gândească la mine, dăruindu-mi bucurie!

Pe vremea aceea, nu aveam de unde să știu că era ultimul dar de la tata și ultimul Crăciun petrecut împreună.

Vreau să vă spun că am purtat acea geantă mereu, cu drag, aducându-mi aminte de cel care m-a învățat să fiu Om adevărat. 

Au trecut multe Crăciunuri de atunci, dar în fiecare dimineață a Sfintei Sărbători, ochii mi se umplu de lacrimi, pentru că sub Bradul de Crăciun nu mă mai așteaptă niciun cadou de la Tata...