Persoane interesate

duminică, 24 martie 2019

Salvați de cârligul de remorcare

Mărturisesc că sunt dependentă de călătorii. Nimic nu se compară cu fervoarea din ziua în care pornești la drum, spre necunoscut, încărcat cu bagaje, dornic să descoperi locuri, să cunoști oameni noi...
Momentul acela când pornești la drum cu motorul turat la maxim, cu muzica răsunând în boxe și cu nerăbdarea de a gusta din plin ineditul...
Așa s-a întâmplat și în dimineața aceea de vară... Am pornit la drum veseli, fără griji, hotărâți doar să ne facem vacanța mai frumoasă...
Urma să facem un tur al regiunii Oltenia, iar Transalpina era prima destinație. Mașina fusese pregătită pentru călătorie cu câteva zile înainte, la fel și bagajele. Pentru că urma să petrecem câteva zile sub cerul liber, am pus în portbagaj corturile, măsuța și scăunelele pliante, mă rog, un întreg arsenal pentru viața în aer liber. În acest scop a fost necesară suplimentarea capacității de transport cu o cutie portbagaj. Soțul, prevăzător a montat și un cârlig auto, pentru orice eventualitate. Si am pornit la drum...
Drum fără peripeții , cu peisaje frumoase, din care răsuflarea verii răzbătea la fiecare cotitură... Spectaculos a început să fie după ce am ajuns aproape de releul de pe Vârful Păpușa: peisaje care ne tăiau respirația, cu munți semeți, împăduriți sau golași, cu poieni alpine care ne îndemnau la visare.
Am trecut relativ repede prin stațiunea Rânca și ne-am avântat spre creste, pe șoseaua cea mai înaltă din țară, Transalpina.
Circulația era moderată, îmi plăcea să urmăresc mașinile cu numere de înmatriculare din toate județele țării. La fiecare parcare sau refugiu al drumului sute de turiști opriți pentru fotografii...
Prima oprire am făcut-o sus, în cel mai înalt punct al șoselei, la „Popasul Bunicului”, unde am gustat din preparatele tradiționale ale locului: bulz cu smântână și tocan de oaie, care între noi fie spus, au depășit orice așteptări...

                                                     sursa foto: arhiva personală

Cu capul în nori, la propriu, ne-am continuat excursia coborând spre Obârșia Lotrului, unde la fel, am întâlnit peisaje mirifice...
A meritat fiecare clipă în care ne-am bucurat ochii și sufletul cu imagini de vis, în care ne-am încărcat bateriile într-un mod atât de plăcut!
Am oprit la intersecția Transalpinei cu drumul spre Petroșani, pe malul râului Lotru, unde copiii au vrut să facă poze, apoi ne-am avântat în jos spre Petroșani, un traseu de o frumusețe rară.



sursa foto: arhiva personală

Natura sălbatică era prezentă în tot locul, dar luând la picior cărările din jur, am avut neplăcuta surpriză să găsim la tot pasul urmele trecerii „civilizației”: gunoaie, resturi alimentare....
Faptul că am fost prevăzători și ne-am montat cârligul remorcare ne-a scutit de multe neplăceri în această vacanță: dornici de liniște, ne-am aventurat pe un drum forestier puțin circulat și am reușit să ne împotmolim în niște băltoace rămase de la ultima ploaie. Salvarea a venit de la o familie din Sibiu - care ne-a tractat - și de la cârligul de remorcare...
Voi ce peripeții ați întâmpinat în vacanțele voastre?

Articol scris pentru proba nr. 8 la Spring SuperBlog 2019.

joi, 21 martie 2019

Am venit, am văzut, am construit


Din ce în ce mai mulți români preferă să își construiască o casă de la zero decât să-și cumpere una gata făcută. Dorința de a compartimenta așa cum doresc, de a da spațiului funcționalitatea dorită și de a-l amenaja după pofta inimii, îi determină să opteze pentru varianta construcției în detrimentul cumpărării.
Construirea unei case este însă o misiune dificilă mai ales atunci când experiența beneficiarului tinde spre zero.
Eu și soțul meu ne-am dorit dintotdeauna să locuim la țară, unde este aer curat, dacă se poate în vecinătatea unei păduri, a unei ape. Ne doream o casă micuță, cochetă, cu etaj, cu o curte spațioasă și o livadă în care să ne plimbăm în serile de vară. Însă lipsa fondurilor a constituit un impediment. Nu aveam nici bucata de pământ și nici banii să ne apucăm de construit.
Asta până când aflați în vizită la niște prieteni în Grădiștea - Vâlcea, am descoperit un teren care se preta la ceea ce visam noi, fiind așezat în apropierea unui pârâu pe o colină. Și în depărtare, la nici 500 de metri se zărea pădurea...
Locul nu era echipat cu niciun fel de utilități, dar asta nu ne-a descurajat de a visa la casa noastră.
Am recurs la un credit bancar, am făcut mici economii și ne-am văzut proprietarii unei suprafețe de teren de cca 1000 mp. În primii ani am plantat pomi fructiferi punând bazele unei livezi micuțe din care am ajuns să mâncăm fructe cam în doi ani. Apoi în anul următor am turnat fundația locuinței.
Cine spune că nu este stresat când începe construcția unei case, ori este inconștient, ori ascunde adevărul. Tocmai de aceea, construcția unei case poate deveni un coșmar sau o investiție ratată dacă nu se apelează la cunoscători în domeniu.
Tensionați la maxim, încă din faza de proiect, ne-am promis să nu facem rabat de la calitate în ceea ce privește materialele de construcție. Și din acel moment am început să ne documentăm serios despre producători, furnizori, constructori, designeri, peisagiști. Cei mai buni și dacă se poate cât mai ieftini - două concepte care nu fac „casă bună” împreună!


Nu știam noi mare lucru despre construcții, dar am luat la pas magazinele de specialitate, am vizitat depozite, am fost în hipermarketuri și obosiți de atâta umblat, am zis să o dăm pe varianta online.
Și astfel am descoperit Casa de Comenzi Vindem-Ieftin.ro, site-ul de unde cumperi totul dintr-un singur loc, economisind timp și mai ales bani. Aici am găsit materiale de construcții la cele mai ieftine prețuri de pe piață, dar cu cel mai bun raport calitate-preț: materiale pentru fundație, structură, instalații termice și sanitare, echipamente electrice, acoperișuri și izolații, parchet, OSB, lambriu, precum și toată gama de finisaje. Această casă de comenzi nu are marfă pe stoc, nici costuri de manipulare a produselor, dar scurtează drumul de la producător la clientul final, ocolind importatorii și distribuitorii, fără costuri de depozitare și manipulare.
Specialiștii de la Vindem-Ieftin.ro ne-au oferit consiliere gratuită și s-au implicat în găsirea celor mai bune soluții pentru noi, câștigând în schimb lucruri cu adevărat importante pentru noi: timp liber, energie, bani.
Știți ce am făcut? Am trimis necesarul de materiale la unul din consilierii echipei și am primit o ofertă personalizată, astfel încât costul total a fost mult mai mic decât în depozitele clasice sau în magazinele specializate. Am dorit să folosim materiale premium la întreaga construcție, însă am insistat mai ales la partea de acoperiș, deoarece un acoperiș bun și durabil este esențial pentru bunăstarea întregii locuințe. Am optat pentru o învelitoare de țiglă metalică Mat Ice Viking Pruszynski, foarte rezistentă și de efect.
Așa cum la cușma nouă a casei noastre, trebuiau niște ochi pe măsură, am adăugat pe lista alegerilor tâmplărie PVC Salamander ferestre ADF, aflată în topul alegerilor constructorilor, deoarece arată senzațional și oferă o bună izolare termică și fonică.
Nu ne-am oprit aici...
Pentru curte am ales pavajul Traverstone Star Stone, iar ca împrejmuire gardul WPC (lemn compozit).
Și pentru că alegerea noastră a fost de la început o casă premium, bugetul alocat pentru construirea sa și amenajarea curții a fost undeva la 100.000 euro. Construirea efectivă a durat cam un an, cu pauza de rigoare din timpul iernii, iar la final am constatat că am făcut și economie, cam 5.000 euro.
Ne-am mutat acasă la noi după doi ani și de atunci nu am mai plecat de acolo decât în scurte escapade, în concedii, în vizite. Totul a fost o provocare pentru noi, dar am dărâmat bariere, am învins obstacole, am demonstrat că „nu pot” nu există.
Mărturisesc că dacă nu ar fi fost momentul de inspirație Vindem-Ieftin.ro, visul nostru nu s-ar fi materializat așa repede și cu prețuri ieftine.
Puși într-o asemenea ipostază? Știți deja soluția.....
Articol scris pentru proba nr. 7 la Spring SuperBlog 2019.

marți, 19 martie 2019

Eu, Sonia, vinul și Margherita

    Încercam să mă relaxez ascultând muzică în taxiul care mă ducea acasă. Eram obosită după ziua de muncă și în plus o foame chinuitoare nu-mi dădea pace. În plus, colac peste pupăză, înainte să plec de la muncă primisem un telefon de la Sonia, prietena mea cea mai bună, care printre suspine m-a anunțat că rămâne peste noapte la mine, pentru că tocmai s-a despărțit de iubitul său și nu mai suportă singurătatea. Am recapitulat că în afară de câteva ouă și o bucată de brânză întărită, nu mai aveam absolut nimic în frigider. Și eram prea epuizată ca să mă opresc să fac piața și ceva cumpărături.
În timp ce taxiul meu oprise la un semafor, pe banda alăturată a oprit o mașină pe care era scris Dodo Pizza. 


„Taman la țanc”, mi-am zis... „Ce-ar fi să încerc?”
Butonez pe telefon și aflu că Dodo Pizza este o rețea de pizzerii atipice, având origini rusești. Este neobișnuită prin transparența de care dă dovadă în relația cu clienții, la modul că oricine poate vedea imagini live transmise de o cameră web din bucătărie, practic, urmărești cum ți se prepară comanda. De altfel, orice client aflat într-una din locațiile Dodo pizza poate cere permisiunea managerului de tură pentru a face o excursie în bucătărie. Acestuia i se vor pune la dispoziție bonetă, halat și botoșei pentru a intra în sala de producție. În cazul în care curiozitatea clientului este mare, acesta poate intra și în camerele de refrigerare pentru a verifica termenul de expirare al produselor. Preparatele nu sunt congelate, lucrurile se întâmplă în fața clientului, în timp real, iar acesta poate vedea dacă angajații neglijează comanda sau uită să pună un anumit ingredient.
Un alt argument care o diferențiază de afacerile din branșă este faptul că în cazul în care livrare pizza depășește 45 de minute, clientul va mai primi o pizza gratis.
„Tentant”, îmi zic. Îmi fac niște calcule în minte: „E trafic infernal... ajung acasă în 20-30 de minute, fac un duș rapid, mă schimb în pijama, vine Sonia și ..ne așezăm la masă!”
Sun la telefonul de pe site și comand două Margherita cu blat subțire. Scap de stresul mâncării și mă gândesc că am o sticlă de vin rătăcită prin cămară în cazul în care Sonia vrea să-și înece amarul.
Așa că pe acordurile unui cântec popular - deh, gusturile taximetristului! - mă uit cum bucătarii învârt și rotesc și răsucesc la blaturile mele...


Comanda pizza nu a întârziat peste termenul limită. Pizza a fost bună, gustoasă, cu ingrediente de calitate.  Mozzarela, oregano, sosul de roșii și roșiile proaspete au făcut toți banii. E inutil să spun că împreună cu Sonia am sorbit și ultima picătură din sticla cu vin de țară. Îmi mai amintesc doar că am adormit, în timp ce Sonia îmi povestea pentru a treia oară scena despărțirii sale de iubit....

Articol scris pentru proba nr. 6 la Spring SuperBlog 2019.

duminică, 17 martie 2019

Casa cu zâmbete

Ploaia răpăia sacadat în tablele acoperișului vechi. Șuierul vântului care pătrundea dincolo de giurgiuvelele ferestrei înfiora perdelele. Își strânse și mai tare plapuma grea în jurului trupului firav, de teamă ca nu cumva frigul ce se strecura îndărătnic în odaie să nu-și facă loc în culcușul ei cald. Limbile focului din sobă dansau un dans frenetic pe pereții camerei. Se gândea cu groază cum va face față iernii care bătea la ușă.
Și aidoma fetiței cu chibrituri care visa la o cameră încălzită, alunecă în vis...

,, Bună dimineața, fată frumoasă! Te așteaptă lumea să o cucerești!”
Glasul suav ce răzbătea din dispozitivul micuț așezat pe noptieră o făcu să deschidă ochii mirată.
La început molcom, în surdină, melodia lui Boris Gardiner „I wanna wake up with you” o trezi de-a binelea. Se ridică din pat în timp ce volumul cântecului creștea treptat. Jaluzelele se ridicară ușor lăsând lumina dimineții să năvălească în dormitorul perfect încălzit. Își frecă ochii somnoroasă, și alene, în pijama se îndreptă spre baie. Sistemul simți mișcarea din dormitor și aprinse luminile din baie și bucătărie. Ca la comandă, cada se umplu de apă caldă, în timp ce filtrul de cafea începu să toarcă ușor ca o pisicuță alintată. Își cufundă trupul în apa caldă și parfumată, apoi urmă ritualul obișnuit al fiecărei dimineți: spălat, periat, machiat. Aroma cafelei proaspete o făcu să se grăbească. Se întoarse în dormitor exact la timp pentru a auzi știrile dimineții. În tot acest timp, jaluzelele se ridicară singure și ferestrele se întredeschiseră pentru a aerisi dormitorul. Pe ecranul televizorului sistemul afișă informațiile meteo. Acum știa cum să se îmbrace adecvat pentru vremea de afară.
Își aminti de cafeaua din bucătărie, nici prea fierbinte, nici prea rece, pe care se grăbi să o savureze.
„La revedere. Serviciu ușor, fată frumoasă!”, o avertiză sistemul.
Își luă geanta pe umăr, telefonul și cheile în mână. Toate dispozitivele se opriră instantaneu, jaluzelele se coborâră ca la comandă, ferestrele se închiseră singure, alarma se activă, iar ușa casei se încuie în urma sa. Întreaga casă era în deplină siguranță.
Se îndreptă spre garajul a cărei ușă era deja deschisă. Motorul mașinii torcea cuminte ca o pisicuță. Se pornise și ventilatorul din garaj, care detectase o concentrație prea mare a gazelor de eșapament și acum aerisea eficient întreaga încăpere.
„Drum bun, fată frumoasă!”

La volan se înfioră când își aduse aminte de visul ciudat pe care îl avusese în noaptea ce trecuse.
Brrr! Se făcea că trăia într-o casă neîncălzită, neeficientizată termic, neconectată la tehnologie. 
Se felicită pentru ideea și curajul care îl avusese când se hotărâse să investească într-o casă activă, modernă, conectată la cea mai înaltă tehnologie. Ideea aceasta îi răsărise în minte din prima zi în care aflase despre conceptul locuinței cu consum energetic aproape zero. Acesta fusese discutat și paradiscutat la locul său de muncă. Acolo aflase că o astfel de casă produce mai multă energie decât consumă, folosind resurse energetice 100% regenerabile, ca să nu mai pomenim de facturile de utilități care tind spre valori apropiate de zero. Ecologistă convinsă, aflase că o astfel de locuință nu aduce prejudicii solului, apei sau aerului, pe parcursul exploatării sale respectându-se cele mai exigente cerințe de protecție a mediului. De aici și până la decizia de a comanda un proiect de casă nu a fost decât un pas.
Astfel, într-un timp relativ scurt, devenise proprietara unei locuințe micuțe și moderne, care combina eficiența energetică cu un confort foarte ridicat. Se simțea fericită în locșorul acela numai al ei, la care jinduise încă din copilărie. Crescuse într-o familie numeroasă, cu mulți frați și surori. Niciodată nu avusese camera sa, ci mereu trebuise să împartă cu surorile mai mici aproape totul: haine, jucării, pat, cameră. Între cei patru pereți își aflase, însă, liniștea și împăcarea la care visase încă din copilărie. O numise „Casa cu zâmbete” pentru că de când se mutase în ea, zâmbea mereu.


Bine ați venit în viitor!
Visul fantastic al omului că poate controla o casă de la distanță, asemeni unui magician, a devenit astăzi realitate.
Cu transpunerea acestui vis în realitate se ocupă echipa de specialiști de la AIA Proiect.
Active House reprezintă o echipă de arhitecți, ingineri, auditori energetici, evaluatori și economiști care își pun laolaltă cunoștințele și experiența proiectând casele viitorului, concepute pentru cea mai ușoară întreținere și cel mai eficient management al imobilului.
Casa viitorului (nZEB) înseamnă eficiență energetică, economie, reducerea impactului asupra mediului înconjurător, confort și sănătate, stil de viață al viitorului.
Factura unei case nZEB are consum aproape zero. De fapt, nu doar că nu are facturi lunare, ci are eventual încasări.
Viitorul sună bine, nu-i așa?


Articol scris pentru proba nr. 5 la Spring SuperBlog 2019.

joi, 14 martie 2019

Rânduri pentru fiica mea

Draga mea dragă,
În fiecare an, la început de primăvară, retrăiesc cu emoție amintirea venirii tale pe lume. Și în această zi din fiecare an mă afund în amintiri ca într-o mare caldă și liniștitoare.
Durerea, toată suferința nașterii mi s-au șters din minte în clipa în care ți-am zărit fețișoara senină cu ochișori mici îndreptată spre mine.
Îmi voi aminti mereu prima noastră întâlnire: nici acum, după 18 ani  nu-mi explic de ce pașii m-au purtat exact spre pătuțul tău dintre zecile de pătuțuri din încăpere. Că doar nimeni nu-mi spusese care ești tu. Probabil aceea a fost prima manifestare a instinctului matern. A fost cea mai importantă întâlnire a vieții mele. Din clipa aceea am știut că te voi iubi necondiționat toată viața mea. Că îți voi închina ție toată viața mea.
Am petrecut împreună 18 ani, și acum, când ești gata să iei în piept viața, alături de cadoul pentru majorat vreau să-ți scriu câteva sfaturi de care sper să ții seama pe viitor.

Înconjoară-te de oameni buni, corecți, cinstiți, de la care să ai ce învăța! Oameni care te vor stimula și te vor ajuta să evoluezi. Uneori și aceștia te vor dezamăgi și îți vor lăsa răni adânci în inimă. Pentru că întotdeauna suferința aceea devastatoare, care te îngenunchează, nu va veni din partea străinilor, ci din partea celor dragi, celor apropiați. Și asta va fi în regulă... Va fi prețul plătit pentru încrederea acordată. Vei vărsa râuri de lacrimi, vei suferi poate ca un câine, dar să nu te închizi în tine. Depășește aceste dureri, trage învățămintele din ele, ieși afară, respiră aer curat, privește cerul și apoi să renaști ca pasărea Phoenix din propria-ți cenușă! În asta constă puterea unei femei: să meargă mai departe cu lacrimi pe obraz.

Nu voi fi mereu lângă tine să te protejez și să te sfătuiesc cum să procedezi în momentele cruciale ale vieții... Dar să nu te grăbești în luarea vreunei decizii.. Nu... Acordă-ți un răgaz în care să pui în balanță binele și răul, avantajele și dezavantajele și abia apoi să hotărăști. Iar când vei lua decizia finală, să nu te gândești decât la tine, ție trebuie să-ți fie bine, nici măcar mie, pentru că dacă îți va fi bine ție, și mie îmi va fi!

Eu am avut trei aversiuni în viață, trei lucruri cu care nu m-am împăcat deloc pe parcursul existenței mele. Am urât la extrem prostia, minciuna și beția. Nu neapărat în această ordine...
Îți doresc ca Dumnezeu să-ți poarte pașii cât mai departe de acești oameni. Iar dacă îi vei întâlni în drumul tău, nu interacționa prea mult cu ei, ține-te deoparte, ocolește-i, pentru că te vor face să suferi.

Vei face anumite lucruri de care îți va fi rușine și le vei regreta. E ok. Ești om și deci ești supus greșelii. Căci fiecare greșeală se va adăuga la experiența ta de viață, desăvârșindu-te ca om!
Va fi în regulă dacă vei repeta greșeala de două sau de trei ori...dar dacă vei continua să persiști în aceeași greșeală, aceasta se va numi prostie.

Fii bună, loială și cinstită. Să găsești mereu în străfundurile sufletului tău compasiune și milă pentru cei mai puțin norocoși decât tine. Să oferi din puținul tău material celor nevoiași și slabi, dar să nu te lași folosită și nici tu să nu te folosești de alții! Pentru că mai devreme sau mai târziu fiecare își va primi răsplata. Totul e ca ,,răsplătitul” să realizeze că ceea ce i se întâmplă este o consecință a purtării lui. Și asta este o lecție pe care mulți nu și-o însușesc!

Să nu uiți de Dumnezeu!
Amintește-ți că de mică ți-am cultivat dragostea pentru credință, deși acum, nu o mai iei în seamă. La doi ani spuneai „Tatăl nostru”, în schimb, acum, sunt convinsă că nu-ți mai amintești nimic din rugăciune.
Trebuie să înțelegi că fiecare lucru își are rostul său în lume și că există o forță supranaturală care le-a orânduit pe toate într-un fel anume. Acesta este Dumnezeu. Nu spun vorbe mari, dar să știi că iubindu-l pe Dumnezeu, vei reuși să-ți găsești echilibrul și pacea lăuntrică și vei păstra o  măsură în tot ce faci.
Iubește-l pe Dumnezeu și vei iubi oamenii, pentru că Dumnezeu este tot numai iubire! Roagă-te Lui când te simți copleșită de probleme și vei vedea că îți vei afla calea. Și nu uita să-i mulțumești pentru fiecare realizare oricât de insignifiantă îți va părea. Și pentru că o zi așa specială trebuie marcată de un cadou pe măsură, m-am gândit la ceva exclusivist, care să-ți amintească mereu de Dumnezeu și de mama: un cadou pentru fete și fetițe, delicat și prețios, la fel cum îmi ești tu...

sursa foto: Borealy.ro

Învață, draga mea! Căci numai învățând - de toate și orice - îți va fi mai ușor în viață. Nu mă refer aici la sensul strict al expresiei „a învăța carte”....nu...
Dacă ai chemare învață să plantezi flori, învață să gătești, învață să brodezi, pune pasiune în toată treaba pe care o faci. Nu lăsa lucrurile neterminate, mergi până la capăt cu abnegație și dăruire.

Să ierți și să uiți!
Nu are rost să-ți încarci sufletul cu ranchiună, obidă și resentimente! Tot ție îți faci rău. Acordă circumstanțe atenuante oricui ți-a greșit și regretă. Dar fără să-ți calci în picioare demnitatea!

Despre dragoste nu-ți scriu nimic...
Doar că îți doresc să o cunoști în toată deplinătatea ei! Și ca El să fie blând, iubitor, iertător (pentru că vei avea nevoie la felul tău de a fi!), sincer, muncitor. Nu neapărat frumos! Frumusețea este un ambalaj, o formă fără fond, care oricum se perimează.

Să nu fii geloasă! Gelozia înseamnă lipsă de încredere în tine și în ceea ce reprezinți tu, și abia apoi lipsă de încredere în celălalt. Gelozia îngrădește libertatea și cei mai mulți bărbați când se simt îngrădiți, se sperie și fug.

Să nu mizezi niciodată pe averea celui care îți va fi soț! Să muncești tu, să fii independentă material și să nu stai cu mâna întinsă la portofelul lui. 

Nu-ți pierde vremea cu lucruri mărunte, nu merge pe cărări care nu duc nicăieri, pentru că te vei irosi, vei pierde timp prețios. Timpul nu ți-l dă nimeni înapoi!

La vârsta ta vei întâlni multe tentații. Să nu le cazi pradă, pentru că te vei rătăci fără putință de revenire. Decantează binele de rău.

Să ai grijă de tine. Sănătatea este cea mai de preț avuție, și atunci când o pierzi, oricâți bani ai avea, nu o mai poți recupera!

Știi că de multe ori îți spuneam că dacă ar fi să întorc timpul înapoi, m-aș apuca de sport. Fă tu asta pentru mine!

Iubește-ți familia! Suntem singurii oameni care îți dorim doar binele, chiar dacă tu crezi că vrem să îți controlăm viața. Mama, tata, sora, bunicile, toți își doresc reușita ta în viață.

Înainte de-a începe această scrisoare, întâmplător, m-am privit în oglindă. Timpul și-a pus pe fața mea o grămadă de riduri fine, lăsate de plâns sau de râs. Și părul, odinioară atât de frumos, mi-a albit mult. Dar în spatele acestui chip îmbătrânit, îmi place să cred că a rămas sufletul frumos de altădată. Și eu am fost o tânără care a mers pe drumul vieții fără să se plângă, fericită sau dezamăgită. Și eu am avut visuri, unele împlinite, altele spulberate. Dar acum trăiesc prin tine și pentru tine!

Să nu uiți, Daria!

Mulțumesc că îmi ești!

Soare și senin pe cerul vieții!

Mama



Articol scris pentru proba nr. 4 la Spring SuperBlog 2019.
Surse foto: arhiva personală și www.borealy.ro.