Sigillum Moldaviae - o poveste de iubire pentru vin

Crescută fiind la țară cu aerul tare al dimineților în nări sau vântul jucându-mi-se prin plete, de mică am fost martoră la poveștile țesute în jurul unei căni cu vin. În asta a constat de fapt ospitalitatea românească dintotdeauna: bunicii și părinții noștri omeneau pe oricine le trecea pragul cu un pahar cu vin. Tristețile, dar mai ales bucuriile erau filtrate prin culoarea mierie, rubinie sau întunecată a acestei licori ancestrale. La țară, vinul era prilej de ,,tăinuit” întâmplări, de legat prietenii sau relații, de vărsat of-uri și de veselit la nunți și cumetrii. Viața satului se învârtea adesea în jurul unei ulcele cu vin. Doar ,,in vino veritas”, nu-i așa?...

Când vinul te integrează în poveste....

Și pentru că subiectul este vinul, aș vrea să vă istorisesc o întâmplare petrecută în urmă cu 50 de ani a cărei protagonistă am fost chiar eu. Eu și vinul. Locul desfășurării acțiunii: curtea largă a bunicilor materni; anotimpul: primăvara, în timpul tăiatului viilor. Eu, să tot fi avut vreo 5-6 ani când bunicii au primit vizita pădurarului din sat care tocmai venise cu ceva treburi pe la ei. Și cum era vremea prânzului, oaspetele ne-a găsit pe toți așezați în jurul mesei rotunde, servind masa de prânz pe care trona maiestuoasă, o ulcică de pământ plină cu cel mai bun vin al bunicului. Și așa cum îi stă bine oricărui oltean neaoș, bunicii și-au poftit musafirul la masă și l-au cinstit cu ce aveau la îndemână. Pădurarul, om vesel și de gașcă, s-a ospătat împreună cu bunicul, ba au dat gata și vreo 2-3 ulcele de vin, taman cât să se cherchelească amândoi. Apoi, bunica și bunicul au plecat împreună cu pădurarul pe coastă să-i arate via, iar eu am rămas de una singură lângă ulcica plină pe jumătate cu vin. Probabil trebuie să-mi fi fost teribil de sete dacă am dat gata toată licoarea bahică și apoi am pornit și eu după ei. Cert este că am reușit să ajung în vârful coastei, unde nu știu ce s-a întâmplat, ori m-am împiedicat, ori am alunecat, ori amețită fiind de aburii alcoolului am început să mă rostogolesc din vârf până la bază cu o viteză amețitoare. Vă dați seama că toți au înlemnit de spaimă, iar când s-au dezmeticit au dat fuga să vadă dacă am ceva fracturat. Nu am avut nimic rupt, doar că eram atât de amețită și miroseam așa tare a vin, încât nu le-a fost greu să-și dea seama ce s-a întâmplat. De-a lungul anilor, la reuniunea de familie în jurul meselor de sărbătoare, întâmplarea aceasta a fost de multe ori prilej de amuzament la adresa mea, că aș fi din fragedă pruncie o iubitoare a vinului..., ceea ce, evident, nu este departe de adevăr 😄.

Când iubirea poartă un nume...

Anii au trecut, eu am crescut și m-am maturizat, însă vinul a rămas mereu un prilej de bucurie trăită lângă cei dragi mie, de povești spuse cu glas domol lângă un pahar plin. Pentru că vinul aduce oamenii împreună. Iubesc vinul ușor, diafan, plăcut, cu personalitate și o aromă subtilă care știe să fie confident, mediator, prieten... M-am îndrăgostit în tinerețe de vinurile produse de Beciul Domnesc și am rămas credincioasă acestei iubiri până în ziua de azi. Inclus în patrimoniul cultural al României, Monumentul Beciul Domnesc datează din vremea lui Ștefan cel Mare și cuprinde 100000 de sticle de vin. Fermecată de subtilitatea și diversitatea aromelor, grație soiurilor de Fetească Neagră, Fetească Regală, Pinot Noir, Fetească Albă, Rose, Tămâioasă Românească, Busuioacă de Bohotin sau Muscat Ottonel, am traversat mai ușor viața, am trecut cu „grație” peste necazuri și dezamăgiri. Vinurile din portofoliul Beciul Domnesc sunt produse în vestitele podgorii ale Moldovei - Cotești, Huși, Odobești, Panciu, fiind o garanție a calității și a tradiției viticole moldovnești, dar ,,the best of the best” pentru mine rămân vinurile din sortimentul Sigillum Moldaviae!

Și nimic nu mi se pare mai potrivit și mai plin de tâlc decât citatul lui Robert Louis Stevenson: „Vinul este poezie îmbuteliată”....

Să citim poezie, zic...

Articol scris pentru proba nr. 3 Spring SuperBlog 2024.

Surse foto: Beciul Domnesc, Pixabay.