O zi salvată de pastele Băneasa

Privea plictisită pe geamul taxiului clădirile cenușii care se derulau în fața ochilor aidoma unui film pus pe repede înainte. Avusese o zi îngrozitoare. De dimineață se trezise cu o durere sâcâitoare de cap care nu cedase nici la cafeaua cu lapte și nici la analgezicul pe care îl înghițise cu aceasta. Ca și cum durerea nu era de ajuns, traficul infernal din oraș o făcuse să întârzie aproape o jumătate de oră peste sfertul academic, motiv pentru care șeful o privise lung pe sub sprâncenele zburlite, arătându-i ceasul din perete. Vraful de dosare de pe masa de lucru fusese un alt prilej de iritare, ba colac peste pupăză, a trebuit să se supere pe ea și Elena, șefa de birou, pentru că îi răspunsese în doi peri. Bine că ziua era pe sfârșite...

Nu mai așteptă liftul care zăbovea pe la etajul 10, așa că se avântă pe scări dornică să se tolănească mai repede în patul primitor. Zgomotul yalei zăvorâte în spatele ei îi dădu senzația că toate problemele de peste zi își găsiseră brusc rezolvarea. Își aruncă haina și geanta pe cuier și se prăbuși sleită în patul alb și moale. Nici nu realiză când o fură somnul...

Se trezi brusc cu dorința de a înfuleca ceva. Orice. Atunci își aminti că peste zi nu mâncase nimic. Se repezi la frigider și rafturile albe și goale aproape că o scoaseră din minți. Cum era posibil să uite că nu avea nimic gătit? Ba mai mult, nici nu existau prea multe opțiuni ca să se apuce de gătit. Se uită la ceasul din perete și realiză că magazinul din cartier se închisese de o jumătate de oră. Ce să facă să-și potolească foamea chinuitoare? Mai scrută odată rafturile frigiderului și într-un colț văzu o conservă cu salată de ton și o caserolă cu câteva roșii cherry deshidratate. Brusc, își aminti și de pastele Băneasa grâu dur din cămară, cumpărate săptămâna trecută. Avea de unde alege: penne rigate, fusilli, tagliatelle, spaghete, farfalle grâu dur Băneasa, așteptau să-și facă intrarea în scenă. Și pentru că nu voia să riște, irosind ingredientele, căută o rețetă de fusilli cu salată de ton pe care să o pună în practică cât mai repede. 

În timp ce pastele prinseră a clocoti 8 minute în apa înfierbântată, puse la călit în puțin ulei de măsline roșioarele jumătăți, apoi după ce fiecare ingredient își eliberă aromele, le prinse într-un dans nebun, învârtejit, în tigaia fermecată. 

Și pentru că nu mai putea rezista bogăției de arome și culori, își desăvârși creația împodobind-o cu câteva frunzulițe proaspete de busuioc, taman cât să-i dea gustul acela de neuitat experimentat vara trecută în Italia. Puse totul într-o farfurie generoasă și începu să mănânce cu o poftă nemaipomenită, gândindu-se cum o zi începută incredibil de prost se putea sfârși cu o asemenea experiență culinară gustoasă și colorată. A fost o zi salvată de pastele Băneasa!

Sursa foto: arhiva personală

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2022 ediția de toamnă.