Uneori aflat la bordul unei navete în plină luptă spațială, uita chiar să mai mănânce... Din această cauză, Vlad slăbise foarte mult, devenise palid și irascibil, nu mai comunica aproape deloc cu cei din jur...
Mirosul florilor, foșnetul vântului prin crengile copacilor, zbenguiala alături de un cățel, îi erau străine lui Vlad. Nici nu își mai amintea când ieșise ultima oară la joacă în parc cu alți copii de vârsta lui și oricum se plictisise îngrozitor atunci...
Așa cum altădată un cavaler viteaz din vechime își încăleca armăsarul, pentru el fericirea supremă era să se așeze în scaunul cumpărat de părinți special pentru această activitate. Primise în dar de ziua lui un întreg arsenal de la Trust Gaming...
Pentru el mouseul de jucător, versatil, cu multe butoane și opțiuni, era sabia de războinic cu care lupta până la epuizare. Tastatura era scutul său care-l apăra de loviturile adversarului, iar setul de căști stereo era pentru el coroana victoriei ce îl desemna învingător absolut în orice confruntare cu alți gameri.
Până într-o zi când într-una din luptele sale cu o hoardă de atacatori veniți din galaxia Andromeda I, i se alătură un cavaler dârz și hotărât care știa să mânuiască sabia mai bine decât o făcea el... Purtase o mulțime de bătălii pe tărâmurile virtuale și le câștigase pe toate...
Acum luptă alături de el, cot la cot, până la epuizare și împreună doborâră dușmanii veniți din alte galaxii...
Frânți de oboseală, storși de ultimele puteri, se așezară pe verdea iarbă virtuală și găsiră puțin răgaz pentru a schimba câteva cuvinte..
- Eu sunt cavalerul Blogatu, rosti străinul, și îi ajut pe toți cavalerii mai mult sau mai puțin experimentați care luptă pe aceste câmpuri virtuale ... Am văzut că erai în impas și am sărit să-ți dau o mână de ajutor... Împreună vreau să mergem într-un loc minunat care sunt sigur că îți va plăcea!
Și Blogatu îl luă de braț, deschise o poartă mare și împreună pășiră dincolo de aceasta...
Pe Vlăduț îl inundară o mulțime de senzații neștiute până acum: o adiere răcoroasă peste obraji, o gură de aer proaspăt care îi umplu plămânii și mai presus de toate o bucurie imensă care îi năpădi întreaga ființă....
- Ce bine este...!, rosti băiețelul.
- Ei, bine, tinere, aceasta este Natura, zise Blogatu. Privește nesfârșitele câmpii și dealuri înverzite, bucură-te de razele calde ale soarelui, mângâie gâzele și florile... Aleargă, țopăie, rostogolește-te...
Râzi, plângi, bucură-te... aceasta este adevărata viață!
Ca trezit dintr-un vis, Vlad deschise ochii, speriat...
Era într-o cameră albă și o mulțime de oamenii roiau în jurul său...
- Nu te speria, copile... Ești la spital... ți s-a făcut rău de la atâtea jocuri virtuale... Dar vei fi bine..., rosti un bărbat îmbrăcat în halat alb...
Cu recunoștință în ochi, băiatul își îndreptă ochii spre ecusonul de pe halat, unde scria cursiv: Dr. Marius Călugăru...
ce poveste frumoasa!
RăspundețiȘtergere