Mărțișorul care mi-a dăruit primăvara eternă

Zorii dimineții băteau cu degete trandafirii în geam. Văzută de la fereastra camerei, lumina de afară avea ceva magic, straniu, din altă lume... Am deschis ochii și gândul că e sărbătoare m-a învăluit ca o lumină.
1 Martie. Întâia zi de primăvară.
Trebuia să fac cafeaua și pachețelul pentru cea mică, să o trezesc și să o pregătesc de grădiniță. Își pusese de seara cutiuțele cu „morțișoare” în ghiozdănel, și fericită abia aștepta dimineața pentru a dărui gingașele simboluri ale primăverii, doamnei educatoare și prietenelor de la grădi.
Împrumutasem și eu ceva din fervoarea și nerăbdarea ei, parcă mă întorceam înapoi cu zeci de ani, în copilăria mea...
Am zâmbit involuntar la rememorarea întâmplării, când, serioasă și cu o voce gravă, m-a întrebat:
- Mami, dar noi nu cumpărăm „morțișoare”, că toată lumea cumpără?
A fost un haz în toată casa...
Când am izbucnit toți în râs se uita nedumerită cu ochișorii mari și nu înțelegea de ce toată lumea se amuza!
Au urmat apoi explicațiile de rigoare pentru a face diferența dintre „mărțișor” și „morțișor”, iar atunci când am fost convinsă că a înțeles am purces amândouă la cumpărături.
Ajunse în fața tejghelei cu mărțișoare am lăsat-o pe ea să aleagă ce îi plăcea. Erau de toate felurile: mărțișoare tradiționale, broșe, pandantive, brățări, de la cele mai mici prețuri până la cele mai scumpe... Nu pot să uit încântarea cu care le privea, ca și cum ar fi descoperit cea mai de preț comoară! Bucuria oglindită în ochișorii copilului tău nu se uită niciodată!
Așa cum nu voi putea uita niciodată ce a urmat în dimineața aceea....
Când cu mișcări blânde și șoapte duioase am trezit-o să meargă la grădi, a sărit vioaie din pat și s-a repezit la sertarul noptierei de unde fericită a scos o cutiuță roșie. Cu mânuțele mici și firave mi-a prins în piept - așa cum aveam să-l numesc pentru tot restul vieții mele - cel mai frumos mărțișor ghiocel din lume!
Era primul mărțișor primit din mânuțele fetiței mele și nici un alt dar nu-l putea eclipsa!
- Tati m-a ajutat să-l cumpăr, mi-a șoptit emoționată și mi s-a cuibărit în brațe...
Și atunci am mai pus o cărămidă la zidul convingerii mele de când devenisem mamă, că nicio bucurie din lume nu se putea compara cu cea pe care mi-o dăruia mogâldeața aceasta de om, fetița mea!