Sursa Google Imagini: Pecetea lui Ștefan cel Mare și Sfânt
Anno domini, 1717
Se dusese zvonul că la curtea domnitorului venise un gravor iscusit care făcea sigilii și peceți cum nu mai existaseră.
Argintul, bronzul, oțelul sau alama prindeau diferite forme în mâinile lui, iar domnitorul și înalții dregători îi comandară o mulțime de peceți și sigilii. Ba, domnitorul a vrut chiar un inel mare de aur încrustat cu pietre prețioase, purtând emblema domnească, pe care să-l folosească la poruncile și scrisorile domnești, celelalte sigilii și peceți lăsându-le în grija logofătului muhurdar (purtătorul de sigilii și peceți domnești), cu care pecetluia hrisoavele, uricile și patentele domnești foarte importante.
Dar, într-o zi hoarde de dușmani năvăliră în ținut. Domnitorul nostru dădu ordin logofătului să încuie toate pecețile și sigiliile într-un sipet de bronz și să le îngroape în grădina palatului, la rădăcina unui nuc. Își puse în sipet și inelul său de aur și încrustat cu rubine, purtător de blazon.
Palatul domnesc fu trecut prin foc și sabie, iar domnitorul și toți slujtorii domnești își găsiră sfârșitul în acea zi târzie de toamnă.
Anno domini, 2017
De câteva zile, echipa de arheologi săpa cu grijă printre ruinele unui vechi palat. Aflaseră aici vestigii importante ale trecutului, obiecte vechi, monede, arme de luptă și printre ele, un sipet ferecat găsit lângă trunchiul găunos al unui nuc.
În el, arheologii găsiră mai multe sigilii domnești și un inel prețios, care au fost predate muzeului local. Comorile vechi își găsiră loc pe raftul muzeului, protejate de un geam securizat, astfel ca toată lumea să le poată vedea.
Într-o seară, după ora închiderii, când în muzeu nu se afla țipenie de om, de pe raftul unde se afla sipetul domnitorului, se auzi o voce groasă, cu inflexiuni metalice, răgușită de timp.
„Ha, ha, ia uitați-vă surate sigilii, ce să fie arătările alea colorate de pe măsuță? Am văzut că muzeografa le aplică pe diferite hârtii cărora le spune documente... Le zicea ștampile...”
„Cine și ce are de zis despre noi?” se auzi un glas pițigăiat și subțire. „Da, ștampile ne zice și fără noi documentele nu ar avea nicio valoare. Noi suntem instrumentul de validare a unui act oficial. Avem forme rectangulare, triunghiulare, rotunde și ovale în funcție de rangul nostru și întrebuințare.”
„Se vede treaba că nu știi cu cine vorbești , măi țâcă, rosti o altă voce baritonală... Eu mi-am găsit acum trei sute de ani sălaș pe inelar domnesc, am împodobit mână de domnitor, măi puștiule, am pecetluit hrisoave și cărți domnești! Tu de unde vii?”
„Noi venim din Casa Ștampilelor numită Colop Romania, și suntem cel mai ieftin și rapid mod de personalizare anvelope, colete, ambalaje, tricouri, etc. Colop Romania este cel mai mare producător și distribuitor de ștampile, cu o experiență de peste 15 ani, care oferă produse cu un design deosebit, de o calitate și fiabilitate la cele mai înalte standarde. Am o mulțime de surate din gamele Printer Line, Heavy Duty, Flash EOS Line, Microban și altele, care fac viața mai ușoară persoanelor juridice din România. Colop are grija și de mediul înconjurător, producând ștampile ecologice din plastic reciclat și din biopolimeri biodegradabili. Eu sunt o ștampilă cu datieră și sunt folositoare în acest muzeu.”
„Eu sunt Printer Green Line, șopti o voce suavă, și dați-mi voie să vă salut, străbunicilor! Noi cu toții suntem strănepoții și strănepoatele voastre! Fără voi nu am fi existat și lumea nu ar fi evoluat așa rapid fără să punem cu toții umărul la acest progres!”
Și astfel, trecutul și prezentul se împăcară privind înainte, spre viitor!
Viitor, care în domeniul creării ștampilelor, nu duce lipsă de idei strălucite și haioase, după cum lesne se poate observa:
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017 - ediția de toamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu