Lecție de viață

A fost odată ca niciodată o familie de iepurași poznași care trăia în crângul din apropierea fermei Swing.
Familia mea.
Ceata noastră iepurească numără șase membrii, care de care mai special: este vorba de bunica Rica, tatăl meu Rilă, mama Rita și noi, cei trei iepuroi adolescenți Puffy, Poppy și eu, Peter.
La ferma Swing locuiesc două fetițe simpatice Laura și Anne, pe care le urmăresc uneori din spatele frunzelor de salată, jucându-se... Laura este bălaie, firavă, cu ochi albaștri și poartă funde roz în păr, în timp ce Anne, cea cu părul negru cârlionțat este energică și plină de viață.

În fiecare dimineață mama și bunica ne țin câte o mică prelegere de vreo cinci minute, mie  și fraților mei, și ne atenționează că nu avem voie să trecem dincolo de gardul familiei Swing. Ne spun că acolo așteaptă o grămadă de primejdii și că odată aventurați dincolo, suntem pierduți....
Eu, unul, nu cred lucrul acesta, pentru că am trecut gardul de zeci de ori după frunzele de salată și morcovii delicioși din răzoarele doamnei Swing. Și niciodată nu am pățit nimic...

Până azi, în ziua asta fatidică...

După ce ai mei au plecat care încotro, la slujbă, la piață sau la școală, eu am intrat pe furiș în grădina de legume a doamnei Swing. Tare mai aveam poftă să ronțăi un păstârnac mare și dulce!
Ieri a plouat și pământul proaspăt săpat s-a transformat peste  noapte în noroi, murdărindu-mi lăbuțele.
Și cum săream eu când pe-un picior când pe altul, fluierând imnul nostru iepuresc, numai ce mă trezesc bot în bot cu o dihanie mare și cenușie, lățoasă și urâtă ca un leu scăpat din cușca de la zoo...
Piciorul mi-a înghețat în aer, iar sunetele mi s-au rătăcit printre dinți... Am făcut-o de oaie!
Dumnezeule, tată al tuturor iepurilor, ce e asta?
Un mârâit neprietenos și rău prevestitor mi-a paralizat și ultima fărâmă de putere. Un șirag de colți albi și ascuțiți mi se arătau în fața ochilor.
Ăsta trebuie să fie Ross, pitbulul Swingilor, de care mi-au tot pomenit mama și bunica în ultimele zile...
De ce nu le-am ascultat, Doamne? Ce mă fac? Ce mă fac?
Am executat o întoarcere scurtă pe piciorul stâng și dus am fost... Alergarea îmi era îngreunată de noroiul prezent peste tot. În spate simțeam răsuflarea furioasă a pitbulului, care nu mă slăbea defel. Am mărit pasul printre tufele de rozmarin, am traversat răzorul de spanac, am sărit fix în mijlocul stratului de varză, încercând să ajung la tufele de roșii în speranța că dulăul din spatele meu se va lăsa păgubaș.
Așșșș...
Se ține scai de mine!!! Dumnezeule iepuresc, cred că dantura lui mi-a flocăit puțin pămătuful din codiță...!
Lăbuțele îmi tremură, sufletul geme a jale și nu mai știu încotro s-o apuc. Am colindat în lung și-n lat, în sus și-n jos, de la est la vest și de la nord la sud toată grădina doamnei Swing. Toate răzoarele cultivate cu legume și verdețuri sunt la pământ, iar câinele nu dă semne de oboseală, ba, chiar îi sărise muștarul și mai rău...

Așa deodată îmi trece prin minte că viața mea se va curma brusc în colții pitbulescieni ai lui Ross. Mă gândesc că sunt prea tânăr să mor, că nu am făcut încă, nicio băută cu iepurașii din cartier, că nu am apucat să îi spun lui Fluffy, iepurica de lângă ferma Crib, cât de mult o plac..., că..., hâc, hâc,  suspinele și oboseala mă copleșesc... nu aud în urechi decât lătratul dement al câinelui, mor...cred că o să mor..., gata...! Apuc să mai zăresc doar o pereche de pantofiori roz și sleit de puteri mă prăbușesc peste ei...

Deschid ochii și din culcușul alb și pufos zăresc jacheta mea albastră, pusă la uscat, în timp ce alături de mine în coșul încăpător se lăfăie cel mai mare și delicios morcov pe care l-am văzut eu vreodată.
- Mami, mami..., uite, a deschis ochișorii!
Atunci am văzut-o pe ea, fetița cu pantofiorii roz cum îmi zâmbea fericită. Am știut că ea m-a salvat din gura lacomă a câinelui.
- Vreau să-l păstrez! Vreau să fie iepurașul meu de Paște, se rugă fetița.
-Iepurașii de paște trebuie să trăiască în libertate, Laura! Altfel cum ar mai putea aduce darurile?

Au trecut câteva zile de la întâmplarea care m-a transformat într-un iepuraș matur și ascultător. M-am întors printre ai mei mai responsabil și mai docil. Vorbele mamei și ale bunicii își găsesc ecou în inima și mintea mea, deoarece mi-am învățat lecția. Știți cum se spune: „ajunge o măciucă la un car de oale...”

Acum vă salut respectuos și mă grăbesc să ajung la cinema. Astăzi, 30 martie 2018, a fost anunțată cu surle și trâmbițe premiera filmului „Peter Rabbit”. 
Îmi îmbrac jacheta albastră și cu două bilete în buzunar alerg spre Fluffy, căreia mi-am făcut curaj și i-am mărturisit cât de mult o plac!
Filmul este o comedie spumoasă despre un iepuraș haios și optimist, un film pentru întreaga familie. Orice asemănare cu mine este întâmplătoare.

Acest articol a fost scris pentru proba nr. 11 a Spring SuperBlog 2018.