Mama, iubirea eternă

Sunt femeie și nu voi scrie rândurile acestea despre mine. Voi scrie rândurile acestea despre femeia supremă, MAMA.
Mama, femeia firavă care mi-a fost alături toată viața și m-a copleșit cu personalitatea ei imensă, izvorâtă din trupul micuț. Mama, care m-a însoțit pe drumul vieții, la început mergând înaintea mea, aratându-mi calea, ghidându-mă, mai apoi umăr la umăr sfătuindu-mă, și mai târziu, mereu cu un pas în urma mea, veghindu-mă din umbră.
Mama, care din dragoste de cartea pe care ea nu reușise să o învețe, mi-a pus prima dată creionul în mână și m-a învățat să desenez și apoi să scriu...
Și acum văd în fața ochilor, siluetele desenelor naive pe care mă învăța să le desenez cu creion chimic... Și literele de mână, scrise mari, alcătuite din curbe ca într-un dans mlădios, plin de grație..
Mama, care niciodată nu a vrut să iasă în evidență cu ceva, care s-a mulțumit să stea tăcută, la locul ei, în rândul doi, supusă, trăindu-și viața așa cum i-a fost dată de bunul Dumnezeu, mulțumindu-se cu puțin, sacrificându-se să le fie bine celorlalți.

Mama, cu bucuriile ei atât de puține, arcuș de violine...
Mama, cu iertări din depărtări, nenumărate și necenzurate...
Mama, cu temeri duse pe umeri...
Mama, cu rugăciuni de sănătate, din dimensiuni uitate...
Mama, cu suspine târzii, stinse în perne, tăcute, trecute...
Mama, cu uitări, frământări, întristări...

Acum o privesc tăcută și cu inima strânsă, strânsă, ca un pumn de copil... trupul mamei s-a împuținat și s-a aplecat ca o trestie bătută de vânt.
Și în oasele ei firave și-a făcut loc durerea, în carnea ei și-a croit drum suferința. Este neajutorată, epuizată, sleită de puteri.
Mă gândesc că e ultimul reper al copilăriei mele, e ultima noțiune care mă duce acolo, în trecut, într-un timp comun, care este numai al nostru...
Atâta timp cât ea trăiește sunt încă, copilul cuiva, în ciuda anilor adunați. Mă sfâșie până la lacrimi gândul că poate mâine nu va mai fi.
Doamne, dacă i-aș putea da timpul meu, puterea mea, lumina mea!
Nimic nu ar fi prea mult pentru ea...

Mamă, te privesc lung, lung până îmi simt ochii lăcrimând a durere...
ACUM, vreau să-ți dăruiesc toate florile pământului, nu atunci când va fi prea târziu...
Știi că și ele s-ar bucura să le îmbrățișezi acum cu privirea, să le strângi la piept și să-ți simtă inima...
Prin intermediul florilor se transmit mesaje și sentimente celor din jur. Dar cine să merite mai multe flori decât tine, mamă?
Uite, cei de la Interflora Romania au cele mai frumoase flori din lume, un adevărat paradis terestru cu flori online pentru persoane speciale, așa cum sunt toate mamele...

Această florărie online este creatoare de emoții de peste un secol, livrând plante, cadouri, flori la domiciliu, pentru diverse ocazii.
Mamele ar trebui sărbătorite în fiecare zi, nu doar de 8 Martie!
Oferiți-le flori cadou cu fiecare prilej, cu fiecare ocazie, căci nu există răsplată mai mare decât zâmbetul luminos de pe chipul lor blajin!

Mamă, fii bună
deschide larg cu cheia fermecată
ascunsă în sân,
uşa copilăriei.
Ia-mă de mână
şi cu pas uşor
ajută-mă să trec pragul amintirilor.
Învaţă-mă din nou legile lumii în care am pătruns:
şi graiul, şi mersul, şi bucuria nestăpânită…
Mamă, nu te împotrivi
învaţă-mă să sufer
tu ştii că această învăţătură
îmi va prinde bine mai târziu…
Eşti obosită, mamă…
Toate florile cireşului de la fereastră
s-au scuturat în părul tău…
Stai jos…uite, mă voi aşeza lângă tine si te voi privi mult, mult
până îmi voi simţi ochii lăcrimând
a durere.
Mamă, fii bună
închide cu cheia fermecată
ascunsă în sân
uşa copilăriei.
Şi noi să rămânem înăuntru…


Acest articol a fost scris pentru proba nr. 4 a Spring SuperBlog 2018.