- Fără cafea azi. Îți pregătești una la birou. Cred că de data asta vom ajunge și noi la timp, nu cum facem de obicei...adăugă el cu un ton de reproș. În alt context remarca lui m-ar fi iritat la maxim, dar, acum, știam că are dreptate.
Aproape că nu există dimineață în care să nu întârziem la serviciu! Și de cele mai multe ori, recunosc, din vina mea!
Astăzi, el primește o delegație importantă la prima oră și nu poate întârzia.
Merg degrabă la baie, urmez ritualul zilnic, spălat, fardat ușor, aranjat părul. În drumul spre baie nu uit să pun stația de călcat în priză.
- Fă și tu patul, îi spun din baie.
Se face că nu aude, așa că mai bine tac, decât să încep ziua cu ceartă.
Îi cedez locul la baie și eu merg în dressing, să mă îmbrac.
- Vezi, că ai hainele pregătite de aseară! susur eu în speranța înregistrării unui mesaj pozitiv.
Nu același lucru îl pot spune despre mine în privința garderobei.
Îmi aleg la repezeală o bluza albă de la Answear, dintre bluzele de damă de pe stativ, trec repede cu fierul de călcat peste ea (trăiască tehnologia optimal temp!), îmbrac blugii, îmi pun pantofii de damă. Contabilizez timpul rămas și îmi mai rămân cinci minute...
- Vezi, că mai avem numai cinci minute, îl avertizez.
Aranjez un pic patul, zbor în bucătărie și pregătesc mâncarea pisicilor. Îmi înșfac haina și geanta din cuier și cuminte îl aștept lângă ușa de la intrare.
Câteva miorlăituri de afară îmi aduc aminte de mâncarea pisicilor... Din nou schimb ruta spre bucătărie și de data aceasta finalizez cu brio misiunea „Pisici hrănite”.
Îl văd cum coboară agale scara de la etaj, și cum apatic își pune pantofii pentru bărbați, pregătiți de cu seară.
Nu mă pot abține și rostesc entuziasmată:
- De data asta, am fost gata înaintea ta!
- Așa să faci în fiecare dimineață, îmi dă replica, morocănos. Vezi că se poate?
- Hai, să nu întârzii la delegație!
- Nu vine nicio delegație... Pur și simplu, mă scotea din minți faptul că în fiecare zi întârziem din cauza ta, și am zis să-ți restartez pornirea.
Înghit în sec, în timp ce pornește mașina. Rulăm câțiva metri și strig disperată:
-Opreșteeeee, mi-am uitat telefonul!!!
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017 - ediția de toamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu