Persoane interesate

miercuri, 29 noiembrie 2017

Supraviețuire în junglă

E târziu, toate în casă s-au liniștit, se aude doar ticăitul ceasului din perete și zgomotul tastelor apăsate de degetele mele grăbite să scrie un articol nou pentru blog.
Mai devreme, m-am uitat la trailerul filmului de aventură ,,Jumanji: Welcome to the jungle, care se lansează la cinema din 29 decembrie 2017, și mi-am amintit de primul film Jumanji cu regretatul Robin Williams, văzut cu ani în urmă. Ce ecouri a stârnit în sufletul meu atunci! Mi s-a părut așa minunată ideea scenaristului de a evada din universul tern și anost al cotidianului, într-o lume nouă, fascinantă și ireală, încât aproape mă transbordasem și eu în acțiunea filmului.
Mă simt obosită, mi-e somn și articolul încă nu este finalizat. Mă hotărăsc să scriu finalul mâine, așa că închid laptopul. Apăs ultimele taste și simt o greutate nefirească în degete, care apoi îmi cuprinde mâinile și tot corpul. Amețesc ca și cum aș fi în pragul unui leșin... Ce-i vârtejul acesta, ca un curent turbionar care mă atrage în vâltoarea sa? Doamne, parcă s-a iscat o tornadă pe canapeaua mea! Simt cum alunec și-mi pierd cunoștința.

Zgomotul asurzitor care se aude atât de aproape, nu poate fi decât al unui tren... Deschid ochii și deasupra mea zăresc un hățiș de un verde ireal, crengi uriașe ale unor arbori exotici încolăcite de liane..., și iarba... iarba înaltă care îmi mângâie fața...
Unde mă aflu?
Ridic puțin capul și mi se dezleagă misterul zgomotului auzit... O cascadă cu o cădere uriașă de apă se arată în fața ochilor mei uimiți.
Alte zgomote neobișnuite îmi agresează auzul. Ciripit de păsări, țipete de maimuțe furioase, răgete de hipopotami, parcă...
Unde sunt, mă întreb pentru a doua oară?... 
Rememorez ultimele clipe care îmi stăruiesc în memorie: canapeaua de acasă.... laptopul pregătit să-l închid... Jumanji...
Jumanji...asta trebuie să fie... jocul acela... sunt în jocul Jumanji!



Încerc să-mi amintesc secvențele trailerului, dar nimic nu funcționează.... Mă ridic din iarba înaltă ca să explorez împrejurimile. Sunt în junglă la marginea unei păduri... Zgomote ciudate îmi inundă timpanele... În adâncul desișului se aud gâfâituri, icnete, țipete scurte.... Frica îmi pătrunde în oase... 
Deodată, pe cărarea îngustă văd alergând spre mine trei siluete: o fată și doi băieți, urmăriți de o ceată de omuleți pe trei sferturi dezbrăcați.  Se agită din depărtare făcându-mi semne cu mâinile:
- Fugi, Bethany...Fuuugi... Vin pigmeii cu săgeți otrăvite!
Cred că mie mi se adresează... Eu trebuie să fiu Bethany...
Și brusc îmi amintesc personajele din trailer: Spencer, Fridge, Martha și Bethany...
Da, eu sunt bărbatul acela grăsuț de vârstă mijlocie, cu ochelari și pălărie de campanie interpretat în film de Jack Black... Fac stânga împrejur și o iau la goană înaintea lor. Îmi aduc aminte că niciodată nu am fost bună la alergat, că sportul a însemnat chinul vieții mele. 
„Nu e momentul pentru astfel de amintiri”, îmi spun în sinea mea, forțându-mă din răsputeri să alerg mai departe.
Cei trei mă ajung din urmă și mă depășesc. Sunt bine făcuți, atletici, cu o constituție sportivă de invidiat. Îmi arunc privirea în spate, peste umăr și mă îngrozesc. Omuleții sunt din ce în ce mai aproape, încât îmi pare că le simt răsuflarea în ceafă. Aleargă pe pământ, dar sunt cu zecile și prin copaci înalți. Zboară pe liane mai repede decât maimuțele. 
Disperarea mă copleșește atingând cotele paroxismului. 
Și deodată, ca în visele copilăriei, simt că zbor, alerg atât de repede că parcă zbor, plutind pe deasupra ierbii. 
Da, eroii filmului aveau puteri speciale care se activau în caz de pericol.
Cred că această capacitate de a alerga excesiv este una din superputerile mele. Îi agăț de mine și pe cei trei tovarăși și împreună zburăm peste câmpuri, peste prăpăstii, peste ape învolburate. Ceata de pigmei a rămas undeva în urmă. 

Poposim pe o câmpie întinsă, la umbra unor copaci gigantici. Ne tragem puțin răsuflarea la umbra lor, dar în mintea noastră stăruie aceeași întrebare: „Ce ne așteaptă în continuare?”




Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017 - ediția de toamnă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu