Cocori
pribegi sfâşie zarea
Trec
cârduri prelungi către sud
În
urmă coboară înserarea
Cocorii
cum pleacă se-aud.
Şi
aripi în umeri îmi cresc
Zvâcnind
mă înalţ către cer
Grăbită-s
căci vreau să ajung
Cocorii
aceştia ce pier…
Spre
vara cea veşnică zbor
Când
ploaia se-ngână cu vântul
Aripile-s
frânte, mă dor
Şi
frunze sărută pământul.
Trec
stoluri grăbite spre sud
Şi
sunt ostenit de zburat
Cocorii
cum pleacă se aud
Eu
sunt cocorul uitat…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu