Salvatorul Paranix

A fost odată un regat mare și frumos, care avea câmpii dese și mănoase, cu lanuri aurii ce se scăldau în razele soarelui.... Dar și mulți dușmani avea țărișoara aceasta! Hoarde de cotropitori râvneau la grânele îndestulătoare și la bogăția acestui ținut.  

Într-o seară de toamnă târzie, când tocmai se adunase recolta de pe câmpuri, liniștea serii a fost tulburată de trâmbițele străjerilor ce păzeau cetatea. Vesteau primejdia care se apropia de ținutul lor. Locuitorii cetății au intrat în panică, agitația a pus stăpânire peste tot regatul, se auzeau plînsete, jeluiri, țipete... Războiul bătea la ușă... 

Invadatorii, câtă frunză și iarbă, erau peste tot: la porțile cetății, pe ziduri, pe metereze, lăsând în urmă doar lacrimi și suspine. Au încercat locuitorii cetății să se răzvrătească, dar toate au fost în zadar, fiind copleșiți de numărul mare al năvălitorilor.

Din acea seară, agresorii au pus stăpânire peste tot ținutul semănând frică și groază printre toți, si astfel a început o perioadă grea pentru cetate.

După un timp, prin acea parte de lume, și-a făcut apariția o ceată de luptători, cinci la număr, reuniți sub conducerea prințului Paranix.  

 Aceștia aflaseră de grozăviile ce le trăiau locuitorii cetății și veniseră să-i salveze. Luptători înăscuți înarmați cu scuturi și săbii, în câteva zile aceștia au ucis și ultimul invadator, restabilind astfel pacea și liniștea în regat.

Locuitorii și-au reluat vechile obiceiuri muncind și păstrând curățenia în cetate, încoronîndu-l pe Paranix rege peste acele ținuturi, ținut care de aci înainte s-a numit Regatul lui Paranix.