Cum să construiești ieftin în 2019

Priveam tăcută cum dinții buldoexcavatorului mușcau nemiloși din pereții căsuței vechi. Mă încăpățânam să stau neclintită, în mijlocul zgomotului asurzitor și a prafului înecăcios care se înălța în văzduh. Cărămizile dezgolite, asemeni unor răni sângerânde, își plângeau durerea în soarele dimineții.
Bucăți subțiri de cercuială, ca niște degete întinse a ajutor, se iveau din grămezile mari de moloz. Într-un colț mai depărtat al curții, pe un scaun de lemn, bunica își ștergea cu un colț al basmalei, ochii înlăcrimați. Privea cu jale, cum toată truda și agoniseala tinereții ei, se dezintegra în câteva ceasuri.
- Îți pare rău de căsuță, mamaie?
- Îmi pare, mumă, îmi pare... Cum să nu-mi pară? Că aici s-a petrecut toată viața mea, cu bune și cu rele: aici mi-am născut copiii și i-am crescut. Uite, acolo în colțul dinspre sobă aveam leagănul în care a stat taică-tu și unchiu-tu. La fereastra dinspre stradă aveam masa, iar mai încolo era patul în care dormeam toți patru, când erau copiii mici. Mai apoi, când s-au mărit, s-au mutat amândoi în odaia de la drum, că de, le era mai ușor să se furișeze sara din casă și să plece prin sat, după fete...
Și ochii bunici mijiră a râde.

- Mamaie, câți ani avea căsuța asta?
- Dumnezeu mai știe, mumă. Păi, să socotim. Am pornit-o cu un an înainte de a se naște tac-tu. Toată vara aia am cărat bârne și grinzi pentru coperiș, și lemne subțiri de alun pentru cercuială din pădurea Brătuii. Aveam doi boi bătrâni pe care mi-i dăduse taica de zestre și cu ăia am cărat zece-douăj' de care de lemne. Iar cărămida am tocmit-o de la țigani cărămidari. Își făcuseră șatră în Cioiană, lângă apă și toată vara aia au făcut la cărămidă pentru casa asta. Apoi, spre toamnă, tataie-tu împreună cu taica, Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi, au plecat cu două care trase de boi, tocmai la târgul de Vinerea Mare din Filiași și au adus de acolo tablă galvanizată pentru coperiș... O săptămână au făcut dus-întors.
- Doamne, mamaie, dar greu ați mai construit-o!
- Greu, maică, greu... Că atunci nu erau depozite materiale de construcții, nici magazine și nici mașini să le aducă la fața locului ca acum... O vară ș-o toamnă am tot strâns la materiale, iar în primăvară am pornit construcția, iar mai spre toamnă am isprăvit-o...
Numa' bine că în iarnă s-a născut taică-tu și ne-a prins și pe noi zăpada în casă nouă. Am avut și noi casă și masă și un căpătâi unde să punem capul să ne odihnim. Acolo ne-am crescut copiii, cu trudă, maică, cu muncă multă și odihnă puțină. Dar nu-mi pare rău de nimic, asta a fost viața care mi-a dat-o Dumnezeu și nu mă plâng...
- Mamaie, știi... eu nu mă simt bine deloc că trebuie să demolăm căsuța ta pentru a construi eu alta...
- Nu, maică, nu trebuie să-ți pară ție rău. Casa asta, ca orice lucru din lume, și-a trăit traiul... Acum e timpul pentru ceva nou, frumos... Dar tu, maică, cum vrei să-ți faci căsuța ta?
- Hai, mamaie la măsuța de la umbra nucului, să-ți arăt, că am laptopul cu mine... Uite, eu deja știu ce am de făcut. Nu mai alerg prin depozite și hipermarketuri după materiale de construcție. Am găsit o casa de comenzi, Vindem Ieftin, unde lucrează 18 consultanți de vânzări; eu îmi aleg unul și îi transmit necesarul de materiale, iar el cu lista mea în mână găsește cele mai ieftine produse, ocolind importatorii și distribuitorii, fără costuri de depozitare și manipulare. Astfel, scurtează drumul până la mine.

- Adică, cum, maică? Tu stai colea la umbră și ei îți aduc țiglă metalică și plasă sudată?
- Exact, în timp ce eu stau la taclale cu matale, ei caută materiale de construcții online pentru mine. Cele mai bune și ieftine oferte! Scutesc timp și bani.
- Maică, să nu te rupă ăștia de bani! Că socoteala de acasă nu se aseamănă cu aia din târg...
- Mamaie, dacă îți spun că tot ei îmi dau și bani, mă crezi?
- Cum așa?
- Bine, filmez când vine marfa la mine și primesc 100 de lei!
- Minune mare, maică! Păi, să fi fost ăștia și pe vremea mea tare bine mai era!

Aceasta este povestea scrisă a căsuței bunicilor mei și cea nescrisă a căsuței mele. Curând, cei de la Vindem-ieftin.ro mă vor ajuta s-o aduc în fața voastră.
Îmi voi împlini visul tainic de a avea și eu locșorul meu, cald și primitor, unde să-mi cresc copiii și să-mi împlinesc menirea pe acest pământ, cum ar zice bunica. Pentru că orice s-ar spune, o casă îi definește pe cei care stau în ea. Fie că e mare, impunătoare sau micuță și cochetă (așa visez eu căsuța mea!), o casă spune întotdeauna o poveste.
Voi ce peripeții ați trăit în aventura construirii unei case?

Articol scris pentru proba nr. 8 la SuperBlog 2019.