Pe muchie de cutit: Patru decenii de stil

Privind înapoi peste umăr la cei 40 de ani de modă personală, realizez că niciodată nu mi-au plăcut hainele frivole, vulgare, care frizează bunul-simț.

În anii 70 moda a fost puternic influențată de muzică. Amestecuri de hippie, disco, pantaloni evazați, blugi, printuri florale, cămăși cu franjuri, moda de atunci nu m-a afectat în niciun fel pentru că eram încă un copil. Majoritatea timpului mi-o petreceam îmbrăcată în uniforma școlară care era una și aceiași pentru toți „pionierii” patriei.

Pe vremea aceea, și chiar mai târziu, în anii 80-90 nu existau rivalități sau invidii iscate de piesele vestimentare, pentru că toată lumea arăta la fel... Noi, fetele, purtam un sarafan albastru peste o cămașă bleu sau albă, pantalon sau dres, iar ca încălțăminte de damă, o pereche de espadrile sau balerini erau socotite lux, pentru că mult mai la îndemână erau tenișii sau bascheții chinezești.

Iată-mă îmbrăcată într-o astfel de ținută, elevă fiind în școala generală (foto 1).

Apoi au venit anii de liceu, unde nu am făcut decât să schimb o uniformă cu alta. Stilul mi se cizelase nițel, în sensul că sarafanul negru urmărea linia corpului, strâmtat de mine, bineînțeles, iar la școală nu-mi lipseau șosetuțele albe. Începusem să ies în lume și garderoba mea se mărea cu rochii, fuste, topuri. Anii 80 au stat sub spiritul nonconformismului, iar lumea fashion gravita în jurul unor simboluri americane precum Madonna, Brooke Shields, Olivia Newton-John. Apăruseră colanții, tricourile supradimensionate cu un umăr gol, mânecile „trei sferturi”... Coafura era și ea mai amplă, cu volum. Am început să mă machiez discret și să ador tocurile. Micuță de statură și slăbuță, îmi plăcea să ies în evidență prin încălțăminte. Îmi plăceau la nebunie pantofii colorați, extravaganți, țipători, cu tocul cui. De la 20 până spre 45 de ani, nu am purtat mai mult de două-trei ori pantofi cu tocul jos. Îmi amintesc că aveam o

singură pereche de adidași de damă originali, pe care am purtat-o extrem de rar timp de vreo 10 ani, în excursii la munte... Și la plajă eram în stare să merg încălțată în tocuri.

Printre preferințele mele și-au făcut loc hainele în culori vii, aprinse. Roșul, rozul, portocaliul, movul erau nuanțele predominante. Nu înțelegeam cum poate o fată tânără să se îmbrace în maro sau bleumarin...

Anii 90 au venit cu studenția la pachet. Stilul hip-hop cu blugi și geci de piele au dictat noul trend în modă. M-am aliniat și eu startului. Jeanșii obișnuiți și cei mulați au fost piesele de rezistență din acea perioadă. Mulți și colorați, într-o varietate de croieli, îi purtam cu tricouri nepretențioase, cămăși sau blazere elegante. Am purtat blugi „la greu”, parcă presimțeam că va veni o vreme în care le voi duce dorul! Nonconformistă, căutam distracția în orice, și asta se vedea și în ținutele mele.

Pe la vreo 30 de ani am descoperit deux-piece-urile. Maturitatea din buletin s-a strecurat și în garderobă. Lucrurile au început să se așeze în viața mea, m-am căsătorit, a apărut fiică-mea... Kilogramele s-au acumulat unul după altul ca într-un coșmar fără sfârșit. Fiecare an care a trecut de atunci a lăsat în urmă-i câte o amintire ... cu greutate! Locul hainelor elegante, frumos colorate a fost luat de piese largi, impersonale, triste, care să mă facă neobservată. Nimic nu-mi vine bine, nicio piesă vestimentară nu mă mulțumește pe deplin. Acum nu mai pot purta tocuri nici la evenimente, așa că m-am reorientat spre pantofi cu talpa joasă sau ortopedică, cât mai moi și comozi. Într-o astfel de căutare am dat peste un site, Answear se numește, unde am găsit aproape tot ce-mi doresc. Haine originale de la branduri de top, cu stil și foarte drăguțe. Parcă mi-a revenit cheful să mă aranjez și să îmbrac ceva de calitate. Cine a spus că plinuțele nu sunt cool?

Voi ce stil preferați în materie de îmbrăcăminte și încălțăminte?