Eu, Sonia, vinul și Margherita

    Încercam să mă relaxez ascultând muzică în taxiul care mă ducea acasă. Eram obosită după ziua de muncă și în plus o foame chinuitoare nu-mi dădea pace. În plus, colac peste pupăză, înainte să plec de la muncă primisem un telefon de la Sonia, prietena mea cea mai bună, care printre suspine m-a anunțat că rămâne peste noapte la mine, pentru că tocmai s-a despărțit de iubitul său și nu mai suportă singurătatea. Am recapitulat că în afară de câteva ouă și o bucată de brânză întărită, nu mai aveam absolut nimic în frigider. Și eram prea epuizată ca să mă opresc să fac piața și ceva cumpărături.
În timp ce taxiul meu oprise la un semafor, pe banda alăturată a oprit o mașină pe care era scris Dodo Pizza. 

„Taman la țanc”, mi-am zis... „Ce-ar fi să încerc?”
Butonez pe telefon și aflu că Dodo Pizza este o rețea de pizzerii atipice, având origini rusești. Este neobișnuită prin transparența de care dă dovadă în relația cu clienții, la modul că oricine poate vedea imagini live transmise de o cameră web din bucătărie, practic, urmărești cum ți se prepară comanda. De altfel, orice client aflat într-una din locațiile Dodo pizza poate cere permisiunea managerului de tură pentru a face o excursie în bucătărie. Acestuia i se vor pune la dispoziție bonetă, halat și botoșei pentru a intra în sala de producție. În cazul în care curiozitatea clientului este mare, acesta poate intra și în camerele de refrigerare pentru a verifica termenul de expirare al produselor. Preparatele nu sunt congelate, lucrurile se întâmplă în fața clientului, în timp real, iar acesta poate vedea dacă angajații neglijează comanda sau uită să pună un anumit ingredient.
Un alt argument care o diferențiază de afacerile din branșă este faptul că în cazul în care livrare pizza depășește 45 de minute, clientul va mai primi o pizza gratis.
„Tentant”, îmi zic. Îmi fac niște calcule în minte: „E trafic infernal... ajung acasă în 20-30 de minute, fac un duș rapid, mă schimb în pijama, vine Sonia și ..ne așezăm la masă!”
Sun la telefonul de pe site și comand două Margherita cu blat subțire. Scap de stresul mâncării și mă gândesc că am o sticlă de vin rătăcită prin cămară în cazul în care Sonia vrea să-și înece amarul.
Așa că pe acordurile unui cântec popular - deh, gusturile taximetristului! - mă uit cum bucătarii învârt și rotesc și răsucesc la blaturile mele...

Comanda pizza nu a întârziat peste termenul limită. Pizza a fost bună, gustoasă, cu ingrediente de calitate.  Mozzarela, oregano, sosul de roșii și roșiile proaspete au făcut toți banii. E inutil să spun că împreună cu Sonia am sorbit și ultima picătură din sticla cu vin de țară. Îmi mai amintesc doar că am adormit, în timp ce Sonia îmi povestea pentru a treia oară scena despărțirii sale de iubit....

Articol scris pentru proba nr. 6 la Spring SuperBlog 2019.