Salvați de cârligul de remorcare

Mărturisesc că sunt dependentă de călătorii. Nimic nu se compară cu fervoarea din ziua în care pornești la drum, spre necunoscut, încărcat cu bagaje, dornic să descoperi locuri, să cunoști oameni noi...
Momentul acela când pornești la drum cu motorul turat la maxim, cu muzica răsunând în boxe și cu nerăbdarea de a gusta din plin ineditul...
Așa s-a întâmplat și în dimineața aceea de vară... Am pornit la drum veseli, fără griji, hotărâți doar să ne facem vacanța mai frumoasă...
Urma să facem un tur al regiunii Oltenia, iar Transalpina era prima destinație. Mașina fusese pregătită pentru călătorie cu câteva zile înainte, la fel și bagajele. Pentru că urma să petrecem câteva zile sub cerul liber, am pus în portbagaj corturile, măsuța și scăunelele pliante, mă rog, un întreg arsenal pentru viața în aer liber. În acest scop a fost necesară suplimentarea capacității de transport cu o cutie portbagaj. Soțul, prevăzător a montat și un cârlig auto, pentru orice eventualitate. Si am pornit la drum...
Drum fără peripeții , cu peisaje frumoase, din care răsuflarea verii răzbătea la fiecare cotitură... Spectaculos a început să fie după ce am ajuns aproape de releul de pe Vârful Păpușa: peisaje care ne tăiau respirația, cu munți semeți, împăduriți sau golași, cu poieni alpine care ne îndemnau la visare.
Am trecut relativ repede prin stațiunea Rânca și ne-am avântat spre creste, pe șoseaua cea mai înaltă din țară, Transalpina.
Circulația era moderată, îmi plăcea să urmăresc mașinile cu numere de înmatriculare din toate județele țării. La fiecare parcare sau refugiu al drumului sute de turiști opriți pentru fotografii...
Prima oprire am făcut-o sus, în cel mai înalt punct al șoselei, la „Popasul Bunicului”, unde am gustat din preparatele tradiționale ale locului: bulz cu smântână și tocan de oaie, care între noi fie spus, au depășit orice așteptări...

                                                     sursa foto: arhiva personală

Cu capul în nori, la propriu, ne-am continuat excursia coborând spre Obârșia Lotrului, unde la fel, am întâlnit peisaje mirifice...
A meritat fiecare clipă în care ne-am bucurat ochii și sufletul cu imagini de vis, în care ne-am încărcat bateriile într-un mod atât de plăcut!
Am oprit la intersecția Transalpinei cu drumul spre Petroșani, pe malul râului Lotru, unde copiii au vrut să facă poze, apoi ne-am avântat în jos spre Petroșani, un traseu de o frumusețe rară.

sursa foto: arhiva personală

Natura sălbatică era prezentă în tot locul, dar luând la picior cărările din jur, am avut neplăcuta surpriză să găsim la tot pasul urmele trecerii „civilizației”: gunoaie, resturi alimentare....
Faptul că am fost prevăzători și ne-am montat cârligul remorcare ne-a scutit de multe neplăceri în această vacanță: dornici de liniște, ne-am aventurat pe un drum forestier puțin circulat și am reușit să ne împotmolim în niște băltoace rămase de la ultima ploaie. Salvarea a venit de la o familie din Sibiu - care ne-a tractat - și de la cârligul de remorcare...
Voi ce peripeții ați întâmpinat în vacanțele voastre?

Articol scris pentru proba nr. 8 la Spring SuperBlog 2019.