Captivă în trecut

De sus, din telegondolă, așezată comod pe banchetă, căutam hotarul dintre mare și nisip. Priveliști încântătoare mi se lipeau de retină. O zgâlțâitură puternică m-a dezechilibrat și m-a izbit cu capul de geamul telecabinei. Vederea mi s-a tulburat și am simțit cum alunec ușor pe podea....

,,Nu trebuie să îți faci griji în privința siguranței pentru că echipamentul este de ultimă generație și garantează o călătorie sigură. Specialiștii noștri fac inspecții tehnice odată la două săptămâni pentru securitatea turiștilor.” Mi-am reamintit perfect vorbele tehnicianului de la punctul de plecare....

✱

✱    ✱

Mă simt captivă între soarele dogoritor ce îmi încinge capul și nisipul fierbinte de sub tălpi. În apropiere valurile mării se sparg cu clipocit înfundat de plajă. Mă uit în jur și nu recunosc nimic. Probabil am făcut insolație de la soare. Unde sunt?

În jurul meu, o mare de cearceafuri multicolore întinse pe o plajă imensă. Femei și bărbați îmbrăcați ca pe vremea bunicii, râd zgomotos în jurul meu, sorbind din sticluțe mici o băutură gălbuie. „Cico” - poate e o nouă răcoritoare, pentru că nu am auzit până acum de ea. În apă, copii și adulți se bălăcesc fericiți.

„Aici Radio-Vacanța. Dragi tovarăși, vă dorim o zi frumoasă pe plaja din Mamaia”, se aude în niște difuzoare mari instalate pe stâlpii din vecinătate.

Deci, sunt în Mamaia.

Dar în ce zonă? Cunosc stațiunea Mamaia ca-n palmă, dar în niciun chip nu-mi amintesc de această plajă.

Prezența mea iscă puțină rumoare. Niște doamne cu pălăriuțe cochete de soare, mă privesc mirate. Ochii lor stau ațintiți pe freza mea ,,transformer”, cu o tâmplă rasă și cred că nici pierce-ul din nas nu le pică tocmai bine. Ca să nu mai vorbim de costumul de baie minimalist care îmi „îmbracă” corpul.

Un grup de copii de 7-8 ani mă privesc cu gurile căscate, la propriu.

Ce naiba e în neregulă cu mine? Cu mine sau cu ei?

Îmi caut înfrigurată telefonul mobil în sacoșa de plajă. Vreau să-l sun pe Andrei să-mi explice ce se întâmplă. Dar telefonul meu e mort, nu are nici baterie, nici semnal...

- Tanti, ce e ăla din mâna ta?..., să tot aibă vreo cinci ani puștiul blond care mă întreabă.

- E un telefon mobil, și îi întind obiectul cu pricina.

- Marian, nu e frumos să deranjezi oamenii!, se zborșește una din doamnele cu pălăriuțe la puștiul insistent. Se repede la el și cu smucitură îl ia de lângă mine.

- Doamnă, doamnă, vă rog... 

Femeia se oprește în loc și mă măsoară încă o dată din creștet până în tălpi.

- Vreau să vă întreb ceva... M-am rătăcit și nu știu unde mă aflu. Iar telefonul nu-mi mai merge.

Duduia devine brusc mai binevoitoare și cu un zâmbet îmi spune:

- Sunteți în stațiunea Mamaia, iar dacă aveți nevoie de un telefon cred că este unul la recepția hotelului de acolo. Sau la sediul poștei, cam la vreo 500 de metri de aici.

- Vă rog, puteți să-mi împrumutați telefonul personal, doar un singur apel vreau să fac. Vă plătesc costul apelului, și îi întind o bancnotă de 10 lei.

Femeia mă privește de parcă aș fi picat de pe lună. În viața mea nu am văzut ochi mai mari și perfecți rotunzi ca ai ei. Instinctiv, își lipește copilul de ea. Cred că în sinea ei mă bănuiește că am evadat dintr-un ospiciu.

Nu-i înțeleg atitudinea. 

- Doamnă, vă rog, vreau doar să dau de prietenii mei și pentru asta am nevoie de mobilul dumneavoastră. Nu sunt periculoasă și nici nebună.

Cred că ceva din tonul vocii mele a îmbunat-o pentru că mi-a făcut semn să merg cu ea în grupul din care venise.

- Buna ziua, eu sunt Ana și m-am rătăcit. Vreau doar un mobil să vorbesc cu prietenii mei. Al meu e mort și le arăt telefonul.

- Mobiiiiil... ce e ăsta?, le citesc uimirea pe față întorcând telefonul de pe o parte pe alta.

- Haideți, vă rog nu-mi spuneți că în anul 2019 mai există cineva în România care nu știe ce este un telefon mobil!

Clar, acum mă cred nebună de-a binelea, pentru că mi-o spun ochii lor ieșiți din orbite.

- Domnișoară, cred că ați făcut insolație de la soarele ăsta puternic. Noi suntem în anul 1985.

E rândul meu să rămân blocată. Parcă sunt în zona crepusculară!

Caut în sacoșă portofelul cu acte. Trebuie să le dovedesc cumva că nu spun prostii. Le întind victorioasă cartea de identitate, pe care o citesc și o răscitesc uimiți. Le dau apoi cardul de sănătate, cardurile bancare, orice obiect care să-i lămurească de veridicitatea afirmațiilor mele.

Sursa foto: fotoshooting.ro

Stau cuminte pe nisip până când analizează „dovezile” mele. Îi aud șușotind cu reținere: ,,Dacă e de la securitate, pusă ca să vadă ce zicem noi de regim?”, ,,Hai, mă, cum de la securitate rasă în cap și cu cercel în nas?”, ,,Bă, dacă fata spune adevărul și a evadat din viitor, că am văzut eu un film pe sârbi, cu unul care s-a întors în trecut?”...

Văd că atitudinea lor devine mai binevoitoare, chiar amabilă față de mine. Mă privesc în continuare cu suspiciune, dar măcar nu se mai uită la mine ca la un extraterestru. În schimb, eu mă simt ca Guliver în țara piticilor sau a uriașilor....

Le povestesc despre „marile cuceriri ale științei și tehnicii”: telefonia mobilă, calculatoare, internet, facebook, instagram, ziare și televiziuni libere; despre libera circulație în Europa și în lume, exemplificându-le că dacă un român vrea să petreacă o vacanță într-un resort turcesc de 5 stele sau vrea să încheie o afacere la Londra, poate trece granițele României fără birocrație sau vize. Le spun despre libertatea cuvântului, despre proprietatea și inițiativa privată, despre accesul la credite, despre piața liberă a comerțului. Muți de uimire, le citesc curiozitatea în priviri. 

Într-un sfârșit, un domn trecut de prima tinerețe îmi întinde un Cico rece, scos din cutia frigorifică de lângă el:

- Ia, domnișoară, o răcoritoare de-a noastră, comunistă! Potolește setea și este sănătoasă, nu ca băuturile voastre occidentale! Hai, bea cu încredere și povestește-ne despre vacanțele din anul 2019. Cum faci o rezervare în 2019? Că noi, în 85 le luăm prin sindicat, din timp, altfel nu mai avem șanse să prindem locuri libere, nici în extrasezon. 

- Oooo, în 2019 totul este atât de facil, o rezervare online se face în câteva minute. Să vă dau un exemplu, sunt zeci, sute de agenții de turism în toată țara, dar eu mereu îmi fac vacanțele cu Christian Tour, cel mai bun operator de turism, foarte serios și apreciat. Este pe piață de peste 19 ani și nu a dezamăgit pe nimeni...

- Aha, un fel de BTT al nostru...

- Daaa..., prin oferte Early Booking îmi aleg destinația dorită, pentru că au vacanțe pentru toate gusturile și pentru orice buzunar, mai ales pentru orice buzunar. Am parte de tarife mici la cazare comparativ cu alte agenții, dacă fac rezervarea din timp, ca să nu mai vorbim de calitatea ridicată a serviciilor de la hoteluri, vile sau pensiuni. În momentul rezervării achit un avans de 30-50%, iar diferența o pot plăti în oricâte rate vreau, cu până la 14 zile înaintea plecării. Pot plăti cu cardul sau cash, după cum îmi este mai ușor.

- Și unde poți pleca, domnișoară, în condițiile astea, poate doar la 30-40 kilometri de casă?, zâmbi domnul malițios.

- Veți rămâne surprins, domnule, dar în oferte Early Booking am extra reduceri de până la 300 de euro/cameră la vacanțe în Turcia, Egipt, Tunisia, Spania, Grecia. 

- Ehei, i-auzi ce mai treabă! În anii 60-70, România avea cel mai invidiat litoral. Grecii, spaniolii și arabii veneau la noi pentru că infrastructura la mare era foarte dezvoltată, iar ca agrement și divertisment, totul era foarte bine pus la punct: wind surf, hidrobiciclete, restaurante cu programe artistice, cluburi de noapte, megaspectacole cu varietăți. Și tu îmi spui că în viitor românii vor împânzi litoralul altor țări. Nu-mi mai place viitorul vostru...

- Dar, domnule dragă, acum e vorba de deschiderea pe care o avem către alte culturi, alte civilizații, de oportunitatea de a cunoaște oameni și locuri noi...

- O fi, nu zic nu... Dar acum zece ani, prin 75, cete de turiști străini luau cu asalt litoralul Mării Negre. În Mamaia, Neptun, Eforie și Olimp era plin de suedezi, nemți și polonezi. Ehei, ce chefuri de pomină am tras eu la Melody Bar și la Scandinavia! 

- Ce feluri de mâncare se consumă, domnișoară, în viitorul dumneavoastră?, se băgă în seamă cu mine o duduiță înaltă și frumoasă, pe care aș fi pariat că o interesează fashionul din 2019, nicidecum arta culinară...

- E un adevărat festin în vacanțele din 2019, mai ales dacă optezi pentru meniul all inclusive, disponibil la multe din ofertele Christian Tour. Haideți, să vă povestesc cum a fost ultima vacanță în Insula Rodos din Grecia. Am plecat din București cu avionul și m-am cazat la hotelul Princess Flora (3*) pentru 7 nopți. Am plătit 398 euro cu 25% reducere. Timp de 8 zile m-am bucurat de apele limpezi ale Mării Egee și am lenevit pe plajele din Lindos. Am urcat pe muntele Attavyros, am vizitat Palatul Marelui Maestru al Cavalerilor, Valea Fluturilor, un loc plin de fluturi de o frumusețe nemaiîntâlnită, am fost la Parcul celor 7 izvoare, la Crama Kounaki. Am făcut niște poze demențiale pe care le-am urcat în contul de insta.

Sursa foto:christiantour.ro

- Tot nu mi-ați povestit de mâncare..., își reaminti duduița simpatică.
- În afară de meniul all-inclusive (adică pensiune completă 3 mese principale și consum de băuturi alcoolice și non alcoolice de la 7 dimineața până la 23,00), am colindat tavernele de pe insulă unde am servit midii cu sos de roșii sau creveți cu sos ouzo. Am încercat și pita gyros, souvlaki cu sos tzatziki fresh și am băut bere grecească rece.  Cei care sunt amatori de plimbări lungi și nu pot respecta orele de masă, pot opta pentru un meniu non all inclusive,  deoarece vor găsi suficiente taverne cu mâncare, pentru că ospitalitatea grecească nu se dezminte nici de data aceasta.
- Hei, Ana, și noi ăștia mai modești, care nu avem avion, cum ajungem în Grecia?, mă întrebă râzând un tânăr de vârsta mea și-mi întinse un trandafir roșu.
- Te poți deplasa cu mașina personală, young man... Mulțumesc pentru floare!
- Ha, ha ... cu Dacia lui tata, câștigată la loz în plic acum trei ani... Mi-a făcut plăcere, zâmbi făcându-mi cu ochiul.
- În viitor, sunt mașini cum nici nu îndrăznești să visezi acum, young man...
- Păi, atunci, abia aștept să ajung în viitor, râse zgomotos tânărul.

✱

✱    ✱

Apa rece turnată din abundență pe față mă făcu să deschid ochii larg. Eram pe podeaua telecabinei și o mulțime de fețe necunoscute stăteau aplecate peste mine.

- Slavă, Domnului!, și-a revenit, altfel trebuia să chemăm salvarea.

- Domnișoară, telecabina a avut o pană de curent cu smucituri. Te-ai lovit la cap și ai leșinat. Bine că ți-ai revenit!

Confuză, m-am ridicat de jos, aranjându-mi hainele, când ochii mi s-au oprit pe trandafirul roșu din mână...

Acest articol a fost scris pentru proba nr. 27 la SuperBlog 2019.