Tehnologia care mi-a salvat viața

Așezată pe bancheta din spate a mașinii, urmăream cu interes disimulat derularea panoramei care se zărea prin geamul lateral.

Ca într-un film pus „pe repede înainte” prin fața ochilor mei arși de febră se derulau imagini cu căsuțe vechi și uitate, părăsite de locatari, cu vile impunătoare, cu fragmente de câmpuri arse de bruma toamnei din care doar ciulinii răzbăteau cutezători către cer....

Ca să-mi abat gândul de la durerea ce-mi măcina trupul, m-am gândit să număr casele cu flori încă așezate în pridvor, sau atârnate la ștreașini... E totuși noiembrie, iar locul florilor nu ar mai fi afară... Poate stăpânii pierduseră din vedere acest amănunt, poate din rațiuni numai de ei știute socotiseră că încă e vremea caldă, așa că au hotărât să păstreze un crâmpei de culoare care să le aducă aminte de vara trecută...

23, 24, 25... Nu mai ajungem odată la spital!

Un junghi ascuțit aproape că m-a făcut să icnesc de durere... Strâng din dinți și hotărăsc că suferința nu trebuie să mă distragă de la jocul meu de-a număratul...

26, 27, 28...

Ce triste sunt aceste case în prag de iarnă! Îmi amintesc că le văzusem și în primăvară, iar atunci fremătau de bucurie și neastâmpăr...

Afară prinse a se întuneca... Îmi atrag atenția câteva afișaje electronice farmacii aninate pe frontispiciul clădirilor... Baruri, magazine, pariuri sportive, toate încearcă să se promoveze prin intermediul afișajelor sau panourilor cu led... Da, sunt vizibile de departe și sigur marfa lor are mare căutare!

La volan, soțul meu mă întreabă dacă mai rezist.

„Du-mă mai repede la spital, te rog...”

„Rezistă... Mai avem puțin și intrăm în oraș. Mi-ar prinde bine o mână de ajutor.. Dacă ai pune pe aplicație adresa clinicii...”

„Nu-mi merge netul...”

Mă panichez la gândul că un amănunt atât de mic se pune în calea vieții mele.

Durerea ascuțită eliberează un țipăt din pieptul meu.

„Rezistă, te rog... În zona asta știu că este clinica.”

La lumina becurilor de pe stradă, ochii mei înlăcrimați apucă să vadă firma luminoasă a clinicii unde trebuia să ajungem. Și atunci cu hohotul de plâns se eliberează toată tensiunea acumulată în ora de mers...

Deschid ochii. Liniștea adâncă este întreruptă de fluieratul aparatului care îmi monitorizează bătăile inimii. Am ajuns în siguranță. Știu că sunt pe mâini bune...
Liniile verzi fosforescente care urcă și coboară știu că sunt zvâcnirile cordului meu. Și aici tehnologia LED are ceva de spus... Probabil peste ani va evolua cu design-uri inovatoare, eficientizare energetică maximă, consum minim de energie și utilizări în toate domeniile.
Îmi doresc să fiu martoră, privind veselă și sănătoasă toate aceste schimbări.

Sursa foto: SmarSoft.ro

Acest articol a fost scris pentru proba nr. 15 la SuperBlog 2019.