Persoane interesate

vineri, 9 martie 2018

Călătorie pentru suflet

„Timpul este un tovarăș care merge cu noi în călătorie. El ne reamintește să ne bucurăm de fiecare clipă, întrucât aceasta nu se va mai întoarce vreodată. Ce lăsăm în urma noastră nu este la fel de important ca felul cum trăim clipa!”
                                                                                                                                      Jean Luc Picard

Până acum am avut parte de sute de cărări deschise în față-mi... Dar nu voi vorbi despre alegeri, ci voi vorbi despre cea mai frumoasă călătorie a mea, care din pură întâmplare s-a întâmplat să fie și ultima. Adică cea din vara trecută. 
Destinație: Viena. Drum plin de noblețe, istorie și frumusețe...

Nu voi vorbi despre călătoria până la destinație, ci de destinația în sine. 
Totuși, nu pot să nu amintesc de popasul din Ungaria, la Mosonmagyarovar, mai precis la localul Harsfa Etterem, care m-a impresionat prin simplitatea locației și care a excelat la capitolul gastronomie și servire.
Amenajat într-o veche moară de vânt, m-a impresionat atmosfera prietenoasă și familiară a restaurantului, unde am servit cele mai delicioase preparate de pe parcursul acestei călătorii. Aici am gustat din preparatele tradiționale ungurești, cum ar fi supa de gulaș, varza umplută sau sosul de ciuperci Bakony.


De aici, am plecat spre Viena, aflată la cca 86 km, care mi s-a înfățișat măreață, trufașă și de neatins, asemeni unei împărătese dominatoare.
Este capitala care m-a impresionat până în străfundul sufletului, începând cu arhitectura măreață a clădirilor și sfârșind cu curățenia impecabilă de pe cele mai umile străduțe....




Mulți spun despre Viena că este cea mai frumoasă capitală a Europei și tind să le dau dreptate! 
Are farmec, măreție și o armonie a clădirilor unică în lume. 
Recunoscută mai ales ca centru cultural al Europei, Viena este unică și de neegalat.
Nu voi vorbi despre sutele de obiective turistice care pot fi vizitate aici, Parlamentul, Primăria vieneză, Palatul Hofburg, Opera, Muzeul de Arte, Universitatea din Viena, ci voi trece direct la cel mai somptuos monument cultural din Austria, Palatul Schonbrunn.





O mulțime de personalități istorice au avut reședința aici, începând cu împăratul Maximilian al II-lea, culminând cu grandioasa împărăteasă Maria Tereza și încheind cu împăratul Franz Josef.
Cea mai luminoasă personalitate care și-a perindat pașii pe coridoarele Palatului Schonbrunn este, însă, consoarta împăratului Franz Josef, cunoscută în istorie drept Prințesa Sissi.
Ei bine, pe aceste coridoare am avut șansa să-mi plimb și eu pașii, admirând camerele rămase intacte, conservate întocmai ca pe vremea iluștrilor săi locatari.
Impresionantă rămâne și grădina palatului care până la Fântâna Soarelui este plină de statui, fiind numită și Marele Prater. 







Acestea sunt o parte din fotografiile mele din vara trecută, în care mi-am îmbogățit sufletul cu amintiri frumoase, colorate și de neuitat! Amintiri pentru suflet!

Și acum în încheiere, o provocare pentru voi, cititorii... Momondo răsplătește cea mai frumoasă amintire din călătorie, înscrisă ca și comentariu la acest articol cu un city-break de 500 de euro sau cu unul din cele 5 vouchere de călătorie în valoare de 50 de euro.
Așa că... să vină comentariile!
 

Articol scris pentru proba nr. 2 Spring SuperBlog 2018. 

2 comentarii:

  1. -Nu căsuța mea părintească de la Traianu, satul meu drag de pe malul românesc al Dunării nu se vinde! Și să știți că pe mine nu mă îngropați aici la Viena, spunea cu lacrimi în ochi gazda, om trecut de a doua tinerețe la masa de Crăciun.
    Ne invitaseră la ei, fiindcă așa făceau cu toți românii din satul lor care veneau în Austria. În fundal răsunau colidele românești, noi stăteam la povești, iar el era mistuit de dorul de țară. Îmi venea să-i promit eu că-l aduc în țară în caz că...
    -Ăștia nu au înghetață aici și tu știi ce mult îmi place, mi-a șoptit la ureche nepotul meu. Ce-ar fi să ne pierdem în oraș să-mi cauți o înghețată cu mentă și ciocolată? Nu te pârăsc alor mei că am crescut acum. Of, îmi pare rău că te spuneam când eram mic!
    Ne-am ridicat de la masă pe rând și în loc să ne ducem la toalete ne-a întâlnit în hol. Ne-am îmbrăcat la repezeală și am plecat hai-hui după înghetață pe străzile Vienei în plină iarnă. Ningea feeric, atmosfera era de basm. Simțeam mâna copilului caldă și încrezătoare în mâna mea. Toate localurile erau închise de Crăciun, dar ne plăceau vizitii purtând uniforme cu trăsurile luxoase care treceau la trap prin oraș. Am luat și noi una și ne-am îmbrățișat bucurându-se de atmosfera magică vieneză.
    Ne-am întors târziu cu ochii plini de fericire.
    -Ați stat cam mult la baie voi doi, ne-au spus gazdele cu reproș. Puteați să ne întrebăți dacă sunt deschise localurile din oraș...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chemarea pământului se simte chiar și la Viena... Frumoasă amintire!

      Ștergere